Lucia Olaru Nenati
scriitor
Cine nu știe azi sintagma ”Stăpânul inelelor”? Exact, din acel film megaproducție semi-poveste, semi-invenție și alte jumătăți importante, dar foarte celebre despre hobbiți, monstrulețul slinos Golum, vrăjitori cu lungi bărbi sinilii și, mai ales, dușmani oculți, dar foarte puternici și amenințători care obturează zarea binelui și așteaptă să greșească omuleții cei mici și drăguți ca să-i năpustească în chip cumplit cu fel de fel de dihănii monstruoase și primejdii inimaginabile. Ei, cică e doar o producție fantastică, bună să înlocuiască povestea cu Harap-Alb și altele care desigur că au devenit deja desuete în lumea supercarifragilistic de tehnologizată de azi!.
Doar că de la o vreme – niște ani deja mulțișori – cam vin și în realitatea noastră cea mai palpabilă și mioritică niște fenomene ce seamănă cu cele din Vrăjitorul din Oz – știți povestea americană, cu tornade – fantastice, desigur, ca în orice basm care se respectă. Ba niște furtuni care învârtejesc pădurile – a, nu cele furate de făpturi pe două picioare, că alea le rad, discret și continuu, până chelesc toți munții!; ba niște torente care cară case, vaci și mașini ca pe niște surcele, ba niște grindini cât ouăle de porumbel ce ning șoselele în luni de aproape vară; ba niște alba-neagra de anotimpuri de nu mai știe omul ce haine să-și pregătească pentru mâine, paltoane cu blană sau slipuri cu voaluri de mătase ș.a.m.d. Iar în cele din urmă, ca să nu lipsească nimic din acest potpuriu meteorologic, iacătă că veniră și tornadele coborâte din poveștile americane, doar că cele de la noi sunt perfect bicolore. Estimp, televiziunile își fac pe tot anul norma de senzațional de care depinde îndeplinirea planului de șocuri tari aferente retribuției! Dar nu spune unul dintre ei: măi, ce-i cu această schimbare de paradigmă meteo, că parcă nu s-a mai auzit de-a lungul vremurilor de asemenea urgii! Anul nostru avea patru anotimpuri, fiecare cu aspectul lui, respectat și suportat, oricât de aspre ar fi fost acestea, dar era mereu constant și cunoscut. Ce-i de făcut, căci bieții oameni focalizați pe ecrane nu pot face altceva decât să-și expună telegenic disperarea dezastrelor, cu gospodării risipite, cu recolte distruse și, vai, din păcate, mult prea des și cu pierderi de vieți, unele cumplit, sfâșietor de fragede. Și cui să se plângă? la ce ușă sau instanță să se jeluie? Doar lui Dumnezeu căci se vede limpede că toate acestea nu-și trăiesc decât înverșunarea în care sunt veșnic încleștate și nimic nu mai contează decât acest uriaș meci de box național!
Desigur că putem da vina pe poluare, pe efectul de seră sau pe apropierea glaciațiunii. Dar dacă mai cercetăm, mai putem găsi și alte răspunsuri, chiar documentate, de destul de multă vreme. Aflăm, de pildă, tot mai multe despre programul HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program) adică o tehnologie capabilă să controleze condiţiile atmosferice, despre care unele voci avizate avertizează că ar putea fi o puternică armă militară şi politică. SUA au început să exploreze acest domeniu după Al Doilea Război Mondial şi au finanţat cercetări în acest sens. Începând din 1967, în timpul războiului din Vietnam, proiectul numit Popeye Project a avut drept obiectiv prelungirea sezonului musonului, spre a se ajunge la împotmolirea mişcărilor de trupe şi a logisticii vietnameze în jungla mlăştinoasă. In 1996, ofiţeri superiori americani trăgeau un semnal de alarmă în acest sens conștientizând faptul că tehnologiile informatice şi meteorologice ar putea ajunge la un asemenea nivel încât controlul condiţiilor atmosferice ar asigura o dominaţie de neimaginat în bătălia spaţiului. Raportul elaborat de un grup de ofiţeri s-a intitulat „Meteorologia ca demultiplicator de forţă: Stăpânirea condiţiilor atmosferice în 2025”. Alții susțin că „după perioada sovietică, Rusia a construit un aparat secret, care are un impact nefast asupra climei și deci că în general aceste tehnologii au și posibilitatea și chiar intenția de-a distruge economia unor state, provocând inundaţii sau alte deficiențe care nu mai sunt deloc ipotetice. De fapt, tot pe internet bântuie o hartă a globului cu marcaje indicând mai multe ”locații” (ca să folosesc termenul semidoct inventat la noi după ”Evenimente”) din lume, ce găzduiesc asemenea centre HAARP. Deci rușii arată spre americani și invers, dar mai sunt nu se știe câți încă cei ce se joacă de-a Sfântul Ilie. In timpul acesta iată, în acest an s-a semnalat că de 3o de zile în București (dar nu numai) nu s-a văzut soarele și câte alte modificări sumbre ce se abat asupra bieților oameni fără apărare.
Dar ce e mai uimitor și iresponsabil este faptul că această uriașă primejdie și problemă nu prea pare a merita atenția majoră a liderilor lumii. Nu mai departe decât la Summitul recent încheiat, oare nu ar fi fost potrivit să se pună și aceasta problemă pe prima linie a grijilor Europei și să se conceapă niște măsuri internaționale, propuneri, luări de poziție?
