Cătălin MORARU
redactor șef
Așa cum anticipam acum vreo două luni, suntem inundați cu îndemnuri de acest gen. Și nu se vor opri după aceste alegeri, pentru că vin următoarele trei tururi. La acest rând de alegeri, mai există în plus un îndemn, care nu e deloc de neglijat și anume că referendumul este inutil. Incredibil cât de multă lume spune asta. Tehnica e asta, comunicatorul spune dom’le, eu merg la vot la referendum, dar să știți că mergem degeaba. Simplu și eficient.
Să facem un exercițiu de imaginație, totuși. În seara de 26 mai se anunță că referendumul e invalidat, datorită faptului că nu se îndeplinește cvorumul, adică nu a venit destulă lume la vot (chestie foarte posibilă și așa e la limită). Vă imaginați expresia de triumf de pe fața lui Florin Iordache, de exemplu? Eu zic că numai ăsta e un motiv destul de valid pentru a vota la referendum, așa inutil cum tot îmi spune toată lumea că e.
Care e noima acestor mesaje privind inutilitatea votului, care ne parvin din mediul online, de obicei? Să zicem că avem de-a face cu un partid care are un electorat disciplinat, care merge la vot, dar finit ca număr. Indiferent de manevrele populiste, pe care le face în fiecare zi, constată că nu adună noi votanți. Ce le rămâne atunci de făcut respectivilor? Simplu, demobilizarea oamenilor. Cum sunt siguri pe un anumit număr de voturi, singura metodă de a obține un procent mai mare la alegeri e să convingă câți mai mulți oameni să stea acasă. Iar acesta e motivul perfect, toți politicienii sunt la fel, oricum nu contează, vin alții care fac același lucru, votul fiind, deci, inutil.
E și foarte ușor în România să obții rezultate cu metoda asta. O țară săracă, fără infrastructură, cu o educație la pământ, în care nu s-a făcut mai nimic în ultimii 30 de ani. Poate nu s-a făcut mai nimic tocmai pentru că nu am ieșit la vot. Partidul în cauză a pierdut alegerile doar când numărul celor care au votat a fost mare, în rest a câștigat, și a condus România trei sferturi din timpul scurs de la revoluție încoace. Cel mai mare scor electoral l-a obținut exact când un procent uriaș de români (61%) a stat acasă în ziua alegerilor, pentru că, oricum, votul lor nu conta (mai țineți minte celebrul „mă piș pe el de vot”, probabil).
Vedem zilnic care e rezultatul faptului că aproape două treimi din populație a ajuns să creadă că nu contează, că nu merită să piardă cinci minute din viață ca să meargă la vot. Și eu tind să fiu de acord cu un coleg ziarist care scria pe undeva că cea mai mare problemă a țării ăsteia nu e corupția, lipsa investițiilor sau prostia care răzbate la guvernare, ci durerea în fund. De aici ni se trage totul, de la nepăsare, jemanfișism și altele asemenea.
E adevărat că viața românului care votează e plină de dezamăgiri, dar asta nu înseamnă că argumente stupide de genul „nu are rost să votăm” trebuie să aibă un asemenea succes. Și culmea, cea mai mare rată de convingere o obține la tineri, care ar trebui să fie primii interesați de viitor, că e viitorul lor, nu al meu. Fără îndoială că familia are un rol important aici. Un rol și mai important ar trebui să îl aibă școala. Nu îl are și eu cred că asta e o chestie voită, chiar dacă nu sunt deloc adeptul teoriilor conspirației. Nu mai sunt familiarizat cu programa școlară, dar știu că elevii învățau ceea ce se numește educație civică prin gimnaziu. De ce nu desenează inorogi sau se joacă cu plastilină într-a cincea? Iar despre democrație, parlamentarism și importanța votului să învețe în liceu, chiar înainte de a vota. Tocmai ca să nu voteze, probabil, că alt răspuns valid nu găsesc.
Peste tot în lumea civilizată prezența la vot scade, cu fiecare ciclu electoral. Avem de-a face, de fapt, cu așa numita majoritate tăcută, care e de acord cu direcția în care merg lucrurile, nu simte nevoia unei schimbări în societate. Însă nici majoritatea asta nu e infailibilă, evident. Locuitorii mai multor țări europene regretă deja că nu au participat la ultimele alegeri, după ce au constatat avântul mișcărilor populiste și naționaliste, partide de acest gen nu au câștigat alegerile, dar au ajuns în parlamentele mai multor țări membre UE. Comentatorii politici încep să asemene scena politică actuală cu ascensiunea mișcărilor fasciste în Europa anilor `30. Eu încă mai sper că se înșeală și mai sper că oficialii Uniunii Europene se vor trezi și ei, ca să înțeleagă ce se întâmplă sub ochii lor.
Însă nicăieri nu a avut așa mare succes îndemnul de a nu merge la vot ca în România. Cât despre partidul sau alianța care promovează acest gen de mesaje, ați înțeles despre cine e vorba, probabil. Pentru cei care nu au înțeles cine are de câștigat dintr-o prezență scăzută la vot am un sfat. Nu mergeți la alegeri. Am așa, o senzație că veți face un mare bine țării.
