Ciprian MITOCEANU
scriitor
Prin noiembrie anul trecut ministrul Teodorovici de la Finanţe a reuşit să-şi ridice în cap o naţiune întreagă cu afirmaţiile sale legate de introducerea unui permis de muncă. Concret, Teodorovici dorea limitarea dreptului la muncă în străinătate nu doar pentru români, ci şi pentru alte categorii de europeni. Din păcate pentru toţi cei vizaţi, aberaţiile ministrului de la Finanţe puteau fi transpunse în practică doar în România, deoarece individul făcea – şi face în continuare – parte din guvern.
La vremea respectivă Comisia Europeană a reacţionat prompt la propunerile lui Teodorovici şi a ţinut să precizeze că dreptul la libera circulaţie a lucrătorilor este un drept fundamental, „unul dintre pilonii pieței interne consacrați în Tratate și, potrivit studiilor, dreptul care se bucură de cea mai mare apreciere în rândurile europenilor”. Asta nu l-a împiedicat pe Teodorovici să revină zilele trecute cu aceleaşi idei despre care Uniunea spune că sunt ilegale. Omul are un fix şi îşi urmează ţelul cu o determinare demnă de o cauză mai bună.
Teodorovici a schimbat puţin discursul, în speranţa că nu va fi tras iar de urechi de Comisia Eurpeană. Acum nu mai vorbeşte de permisul de muncă, acel permis care să interzică omului de rând să lucreze mai mult de cinci ani de zile într-o ţară. Acum vrea un „pachet agresiv de măsuri” care să limiteze exodul forţei de muncă din state precum România. Un pachet care să ducă la o „soluţie pentru mobilitate selectivă” pentru că – abia acum şi-a dat seama – România se confruntă cu un exod al creierelor.
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie; pentru că, în afară de ambalajul verbal, nu s-a schimbat mare lucru, mesajul rămânând acelaşi. Trebuie să oprim exodul forţei de muncă pentru că altfel riscăm să rămânem fără angajaţi în ţară. Adevărat, putem vorbi de o adevărată hemoragie a forţei de muncă ce se tot scurge din România. E drept că antreprenorii au încercat să se descurce cumva, în unele situaţii apelând la muncitori aduşi de pe alte continente, dar problema este departe de a fi rezolvată. Iar Teodorovici vorbeşte de cele mai proaste măsuri.
Pentru că nu limitarea dreptului la muncă şi nici „pachetul agresiv” nu ne vor scoate din criză. Avem nevoie de măsuri care să dezvolte România în adevăratul sens al cuvântului, nu doar pe hârtie. Măsuri care să creeze un cadru economic competitiv, care să permită dezvoltarea iniţiativei private. Trebuie făcut ceva cu taxele aberante ce sufocă sectorul privat şi, mai ales cu corupţia. Un prieten, întreprinzător într-un mic oraş din sud, îmi povestea cum era silit să dea şpagă pentru orice adeverinţă, pentru orice aviz sau autorizaţie. Şi nu numai; de fiecare dată când conducerea urbei punea la cale vreun festival sau altă activitate era presat să sponsorizeze. Toate acestea, adăugate la taxele şi impozitele aberante, l-au determinat să-şi ia lumea în cap. A plecat în Germania unde s-a apucat să facă ceea ce făcea şi în România. Numai că acolo n-a întâmpinat nici măcar a mia parte din birocraţia şi corupţia din ţara în care a jurat că nu se mai întoarce.
Dacă Teodorovici vrea ca muncitorul român să nu mai plece peste hotare trebuie să vorbim şi despre asta. Despre un mediu de afaceri cinstit, despre taxe şi impozite suportabile, despre infrastructură rutieră şi de altă natură. Despre acele condiţii care ar permite patronului să plătească salarii mai mari, comparabile cu cele din străinătate.
Dar cât timp taxele sunt aberante, corupţia de-a dreptul criminală iar infrastructura arată ca după război, singura soluţie e să reţii omul în ţară cu de-a sila. Sunt sigur că la asta se referă pachetul agresiv. Iar faptul că Teodorovici a reluat ideea pentru care a fost criticat în noiembrie ar trebui să ne dea de gândit. Ori omul e setat pe o chestie şi nu ştie decât asta, ori vorbim despre altceva.
Ori, în condiţiile în care tot mai mulţi dintre reprezentanţii puterii ţin să ne încredinţeze că ne-am pripit atunci când am intrat în Uniunea Europeană, că ne era mult mai bine pe vremea când aveam nevoie de viză pentru a putea trece graniţa şi că Europa ne vrea răul, cred că afirmaţiile lui Teodorovici ar trebui să ne dea de gândit. Aleşii se gândesc tot mai des să ne scoată din Europa. Asta pentru că le-ar fi lor mai bine, nu nouă, la noi nu se gândesc niciodată. Dar, dacă ajung să ne izoleze ca pe vremea Odiosului împuşcat, or să aibă nevoie de forţă de muncă. Acea forţă de muncă pe care să o plătească cu doi sau trei lei pe zi, cum sugera, prin 2015, Anca Dragu. Culmea, la data respectivă doamna deţinea tot portofoliul de la Finanţe.
Şi pentru a asigura forţa de muncă necesară aleşii sunt în stare să ne lege de glie, ca pe vremea lui Mihai Viteazul. Istoria nu-i va judeca; să ne gândim că nu e foarte aspră nici cu Mihai Viteazul; ba poate le va adăuga şi aură de eroi.
După noua ieşire a ministrului de Finanţe mă frământă o întrebare. Ce ştie Teodorovici şi încă nu ştim noi? Pentru că nu cred că omul vorbeşte aiurea; ştie el ceva şi, după toate aparenţele, pregăteşte terenul pentru ceva ce n-o să ne placă deloc.
