Ciprian MITOCEANU
scriitor
Deşi România se afundă tot mai adânc într-o criză din care nu mai există şanse să-şi revină, guvernanţii au reuşit să ne demonstreze că deţinem ceva ce nu poate fi cumpărat cu bani. Sănătatea… În ziua de azi cea mai mare nenorocire ce se poate întâmpla unui român este să se îmbolnăvească şi să dea piept cu realitatea de coşmar a sistemului sanitar din România. Abia când ajungi să înfrunţi dezastrul din spitalele din România realizezi cât de nepreţuită este sănătatea.
Sistemul sanitar e la pământ de multă vreme. Spitalele sunt în ruine, adevărate focare de infecţie. Medicamentele de strictă necesitate sunt adesea dificil de găsit, iar analizele urgente se fac cu programare pentru luna următoare. Tot mai mulţi medici aleg să plece peste hotare, însă guvernanţii ţin să ne asigure că o ducem din ce în ce mai bine. Ba chiar vin cu o viziune nouă în ceea ce priveşte viitorul sistemului sanitar. O viziune de coşmar, demnă de imaginaţia scenariştilor filmelor horror.
În condiţiile în care în multe dintre spitalele din Moldova bolnavii internaţi stau câte trei într-un pat – apropo, domnu’ Toader, pacienţii nu merită despăgubiri pentru condiţii inumane? – guvernanţii vor să desfiinţeze opt din cele patruzeci şi patru de spitale din NE României. Cică au pus ei la cale un Masterplan regional de servicii de sănătate şi vom avea parte de sănătate cât vezi cu ochii. O să se construiască un spital cum nu s-a mai văzut în care pacienţii vor fi trataţi la standarde europene.
Sincer, ştie cineva ce fumează oamenii ăştia? În condiţiile în care nu s-a stabilit nici măcar locul în care va fi ridicat acel mega spital regional, guvernanţii se apucă de tăiat paturi din spitale şi de desfiinţat unităţi spitaliceşti. Te întrebi ce se mai poate desfiinţa prin Botoşani, unde de ani de zile se tot desfiinţează şi nu se mai înfiinţează nimic. E drept, i se spune restructurare, dar rezultatul final tot acesta este.
Numai că, în perspectiva unui viitor luminos, aleşii s-au apucat de desfiinţat încă de pe acum, când încă nu au un răspuns clar privitor la locul unde va fi ridicat Spitalul Regional. Undeva prin Iaşi? Se pare că nu e de ajuns, e nevoie de precizări mai clare. Cât despre termenul de execuţie, ce să mai vorbim? Chiar dacă Masterplanul – ce frumos, ce pompos sună „Masterplan” deşi, pentru cei din fruntea ţării e vorba doar de un cuvânt aparte care să ambaleze o realitate de coşmar – este pentru perioada 2014-2020, construirea spitalului regional nu va fi gata nici în douăzeci-douăzeci, aşa cum ar spune doamna aia simpatică, specialistă în comedie, care de ceva timp caricaturizează primul ministru. E posibil ca până la inaugurarea spitalului regional să aşteptăm mai bine de şapte ani, cât despre data la care acesta să intre cu adevărat în folosinţă, aceasta este plasată într-un interval şi mai îndepărtat, posibil chiar dincolo de 2040, data la care Dragnea ne asigură că în ţara asta va curge lapte şi miere.
Şi, în cazul acesta, indivizii care ne conduc se reped să desfiinţeze spitale şi să reducă paturi încă de pe acum. Asta deşi spitalele sunt aglomerate şi uneori şi la urgenţe trebuie să aştepţi cu orele sau eşti invitat să revii a doua zi. Ce să mai reduceţi, oameni buni? Ce să mai închideţi? Nu vedeţi că în sănătate e dezastru? Vă plângeţi de condiţiile din puşcării, dar le ignoraţi pe cele din spitale. Până la urmă, cei care ajung în spatele gratiilor, au greşit cu ceva; să nu dăm vina doar pe statul paralel care face şi drege, dar cei care ajung în spitale nu au greşit cu nimic. Cei mai mulţi au contribuit ani de zile la bugetul sănătăţii şi drept răsplată pentru asta primesc mizerie, mucegai şi infecţii nosocomiale. Pachet de servicii complete, cum s-ar spune. Pacienţii trebuie să-şi aducă medicamente de acasă, altfel riscă să rămână fără tratamente care, oficial, sunt decontate de stat. Dar, evident, nu sunt bani. Unde sunt banii, domnilor guvernanţi? Să nu băgaţi explicaţia cu statul paralel că nu mai ţine. Nu statul paralel v-a umflat conturile, v-a ridicat vilele şi v-a umput garajele cu bolizi de lux. Asta aţi făcut-o voi, să vă stea paralelismul în gât.
Nu ne mai amăgiţi cu ce bine vom fi trataţi peste şapte ani; cei mai mulţi dintre noi sunt suferinzi astăzi. Nu desfiinţaţi, nu ruinaţi ceva ce merge prost, într-adevăr, dar nu există altă alternativă, până nu oferiţi ceva concret în schimb. Întâi să vedem ridicat spitalul ăla regional şi atunci mai discutăm. Şi, chiar dacă ar exista acel spital regional, chiar credeţi că ar fi atât de util pe cât se spune? E cale lungă până la Iaşi; e mult prea lung drumul atunci când diferenţa dintre viaţă şi moarte se măsoară în secunde.
E mult de discutat pe tema spitalului regional, însă de aici trebuie să înţelegem un lucru. Nu mai sunt bani pentru sănătate şi aleşii încearcă să lungească boala la modul cel mai propriu. Tăiem paturi azi pentru că peste şapte ani o să aveţi condiţii de lux în spitale. Şi până atunci ce facem? Acceptăm să fim trataţi cu indiferenţă? Aşa cum suntem trataţi de treizeci de ani încoace…
