Dar cu Rabla ce-aţi avut?

Ciprian MITOCEANU
scriitor

Atunci când vine vorba de binele poporului, imaginaţia guvernanţilor nu are limite. Însă această imaginaţie, mult prea bogată, nu e folosită pentru bunăstarea cetăţenilor în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă pentru a transpune în realitate proverbul „Cu o mână îţi dau şi—ţi iau cu amândouă”. Pentru că, până la urmă, aleşii nu vor decât să-şi facă imagine, să poată spune că au făcut ceva atunci când vor fi puşi în situaţia de a cerşi voturile celor pentru binele cărora pretind că s-au spetit.

O astfel de măsură e pe cale să fie moşită zilele acestea. Nu ştiu cine a venit cu ideea, dar în mod sigur personajul respectiv nu s-a gândit nici măcar o clipă la oameni, ci la bugetul de stat. Astfel, este foarte posibil ca cei care vor să-şi valorifice maşinile prin programul Rabla să fie nevoiţi să cheltuie chiar mai mult decât contravaloarea voucherului pentru a scăpa de hârbul din dotare. Pentru că, dacă noile reguli vor deveni realitate, atunci cei care doresc să aplice pentru programul Rabla vor trebui să se asigure că autoturismele pe care vor să le caseze sunt în stare să trecă peste ITP. Inspecţia Tehnică Periodică… Coşmarul oricărui posesor de autovehicul trecut de o anume vârstă.

Cât de patriot trebuie să fii (pentru că asta se consideră cei ce ne conduc, patrioți până în măduva oaselor) pentru a emana astfel de tâmpenii? De ce ar avea nevoie o rablă de ITP valabil în momentul în care este dusă la reciclat? Cui foloseşte ITP-ul valabil înainte de reciclarea finală? E ca şi cum, înainte de a demola o construcţie inutilă, îi tragi o renovare de lux, să le pară rău oamenilor că se dărâmă coşmelia. De fapt, dacă stăm şi ne gândim bine, cam aşa se întâmplă cu multe dintre construcţiile aflate încă în proprietatea statului. Mai întâi sunt renovate apoi demolate şi în locul lor se ridică alte construcţii. Totul pe banii statului… Suveica funcţionează şi parveniţii politicii mioritice acumulează averi uriaşe care le permit să se plângă de persecuţii din partea statului paralel.

Aparent, e vorba de o tâmpenie, una colosală. Cum să repari ceva ce, practic, nu va mai avea parte de nicio utilizare? Ce individ zdravăn la cap repară ceva înainte de a arunca la gunoi? De ce ar avea nevoie de ITP valabil o rablă care e dusă la reciclat tocmai pentru că nu mai corespunde tehnic? Să fie chiar atât de tâmpiţi cei care ne conduc încât să nu-i ducă mintea la mai mult? Chiar nu realizează că e vorba de ceva ridicol şi lipsit de logică?

În realitate, vorbim de un plan bine pus la punct de a proteja bugetul şi aşa costeliv. Când noile prevederi ale programului Rabla vor deveni realitate e de aşteptat ca mulţi dintre cei care aveau de gând să-şi valorifice carcasele ruginite de ani buni prin curte sau prin faţa blocului să facă pasul înapoi. Costă foarte mult să trezeşti la viaţă un autoturism decedat cu ani în urmă şi, la drept vorbind, cine garantează că rabla respectivă va reuşi să promoveze examenul ITP? Nu mai bine îţi vezi de treabă şi cu banii pentru reparaţii îţi cumperi o altă rablă care în curând va rugini lângă cea veche? La afacerea asta statul iese în câştig. El oferă tichete Rabla dar dacă nu mai sunt doritori, ce să facă? Banii alocaţi programului oricum nu vor fi pierduţi ci se va găsi o metodă mai eficientă de căpuşare şi pentru ei.

Nu e prima dată când aparentele măsuri de sprijin venite din partea guvernului sunt, de fapt, praf în ochi. Prin 2011 un fruntaş PDL îi îndemna pe primarii de la sate să facă în aşa fel încât impozitul pe terenul agricol să fie la nivelul subvenţiilor acordate de stat. Cu alte cuvinte, ceea ce primea omul drept subvenţie pentru pământ era returnat către stat sub formă de impozit. Se asigura rularea banilor, nu şi un sprijin efectiv pentru agricultori dar guvernanţii aveau dreptul să se bată în piept cu ajutoarele acordate ţăranilor.

E jenant ceea ce se întâmplă, dar din astfel de măsuri demne de Cascadorii râsului trebuie să înţelegem un singur lucru. Nu mai au bani. Bine, nu sunt chiar atât de săraci încât să renunţe la furăciuni, la pensii speciale şi alte avantaje, dar nu mai au bani pentru susţinerea unor programe gen Rabla. Şi la Prima casă sunt ceva probleme…

Şi, pentru că nu-şi pot permite să renunţe la ele (cu ce altceva să se laude atunci când va începe vânătoarea de voturi?) au decis să le facă nu neapărat inaccesibile, cât mai degrabă lipsite de atractivitate. Nu e vina lor că, deşi au pus la dispoziţia cetăţenilor tot felul de facilităţi, aceştia nu vor să le acceseze.