– Marius ILINCARU
jurnalist
Botoşaniul trece prin cea mai gravă criză din ultimele decenii. Apariţia focarelor de pestă porcină poate lăsa jumătate de judeţ fără porci, dacă autorităţile nu vor lua măsurile care se impun şi vor trata cu superficialitate această molimă.
Până acum lucrurile par a fi sub control, dar, ca de fiecare dată trebuie să existe şi un dar, s-au trezit unii, iubitori de maidanezi, să conteste deciziile de eliminare a câinilor sălbăticiţi din zonele de focar. Toţi, aproape toţi, iubim animalele necondiţionat, dar nu putem pune mai presus o specie sau alta în condiţiile actuale de criză. Cu toţii trebuie să înţelegem că maidanezul este principalul vector de transmisie a pestei porcine africane. Că nu este transmis „doar de căpuşe”, aşa cum îi spunea o astfel de iubitoare unui primar din zona afectată de pestă porcină, nici de găină şi nici de iepure, ci în special de animalele care se hrănesc cu hoituri, iar maidanezii sunt primii pe listă. Să înţelegem că acest virus perfid poate să reziste în zonele infectate şi zeci de ani şi că pentru oamenii din Pomârla, Hilişeu, Oroftiana, Suharău sau Hudeşti, ca să dau doar câteva dintre localităţile afectate de apariţia focarelor de pestă, porcul poate fi şi este, de cele mai multe ori, principala lor avuţie din bătătură. De el se leagă speranţele de supravieţuire. Pentru ei porcii sunt mai importanţi decât câinii sau celelalte animale sălbatice, care, acum, le pot ruina viaţa. Acest lucru poate că ar trebui să-l înţeleagă şi asociaţiile care se autointitulează iubitoare de animale. Să înţeleagă că, pe această lume, sunt şi alte animale, nu numai maidanezi. Vis-a-vis de uciderea a zeci de mistreţi, majoritatea fără a avea pestă porcină africană, de ce nu au protestat? Dar faţă de uciderea corbilor, vulpilor, şacalilor şi a celorlalte animale din focar de ce nu au protestat? Dar pentru sfârşitul crunt al căprioarelor în colţii maidanezilor sălbăticiţi la Şendriceni de ce nu au protestat?
Poate că e momentul să-şi asume şi aceste asociaţii sau organizaţii partea lor de vină, pentru că mulţi dintre câinii sălbăticiţi din pădurile judeţului au fost duşi şi lepădaţi chiar de către reprezentanţii lor după ce i-au „adoptat” din padocul municipiului. Să înţeleagă că situaţia din nordul judeţului este mult prea gravă ca să poată fi folosită de cineva ca un joc de imagine. Că nu acum, în al 12-lea ceas, trebuie să demonstreze că sar în sprijinul maidanezilor, ci trebuia să o facă până acum. Da, e drept că acum se strâng la Fisc acele declaraţii de donaţii reprezentând 2% din cota de impozit pe salariu, dar parcă e mult prea perfid să te foloseşti de o asemenea situaţie, doar pentru a-ţi rotunji conturile.
Nu ajută pe nimeni istericalele şi ameninţările la adresa primarilor, care, din păcate, s-au văzut în faţa unei situaţii şi aşa greu gestionabile. Ei au fost nevoiţi să pună în aplicare nişte decizii luate la nivel de judeţ de Comitetul Local pentru Combaterea Bolilor pe baza normelor adoptate de autorităţile centrale prin transcrierea legislaţiei europene.
Apoi, ce vină au copiii primarilor în toată această poveste de ajung să fie ameninţaţi cu moartea?
Bine, veţi spune că şi printre iubitorii de animale sunt uscături, ca de altfel în toată societatea, dar poate că e momentul să facem curăţenie şi să începem cu ograda proprie şi apoi să ne uităm peste gard la ceilalţi.
