Cătălin MORARU
redactor şef
Chiar dacă amuzante, multe dintre ele, încercările guvernanților de a ne înspăimânta merită trecute în revistă, pentru că reflectă o tendință din ce în ce mai clară. Ultima dintre aceste acțiuni, care se încadrează la caterogia amuzante, este declarația ministrului de interne, Carmen Dan. În urma bătăii din 10 august administrate oamenilor de jandarmi, a fost lansată în spațiul public o petiție pentru anchetarea evenimentelor. Întrucât au semnat-o vreo 80.000 de oameni, respectivele evenimente vor fi anchetate și de Organizația Națiunilor Unite.
Când a auzit doamna ministru, s-a făcut foc și pară. „Putem afla foarte ușor cine a lansat și semnat acea petiție, dar nu o să o facem”, a declarat ea, încercând să lanseze o mică amenințare de genul „suntem cu ochii pe voi”. Adică femeia ne spune, cu subiect și predicat, că știe să citească nume și CNP-uri. Normal că îi poate afla ușor. Petiția aia a fost publică, toți cei care au semnat și-au trecut acolo datele personale, pentru confirmare, datele respective fiind pe site-ul care a găzduit semnarea respectivei petiții. Cei care au chemat ONU să investigheze în România sunt doar la un click distanță, nu e nevoie de o anchetă. Spui așa ceva doar dacă vrei să îi ameninți sau vrei să te mai faci o dată de râs. Nu trebuie să uităm că doamna asta a chemat niște escroci în casă, care i-au pus un microfon în priză, doar ca să îl găsească mai târziu și să se laude cu asta. Că e femeia care spune că partidul reacționează ca un zid și că Iohannis întreprinde acțiuni de tip „modus operandi”. E posibil ca și din acest motiv polițiștilor să le fie cam jenă de ministrul lor.
Cât despre bătaia de pe 10 august, am văzut ieri ceva interesant. Trei jandarmi au fost, săracii, puși să se plimbe prin zăpadă cu niște căni de ceai în mână, apoi să recite și să cânte ceva ca să îl evoce pe Mihai Eminescu. Filmul a fost postat ieri pe facebook de Jandarmeria Română și a atras mii de comentarii. În principal, poezele cu jandarmi care bat și gazează oameni, fiind, evident parodiate versurile eminesciene. Unele chiar extrem de amuzante. E limpede că oamenii nu uită, iar jandarmeria iese șchiopătând din tovărășia asta a conducerii instituției cu Carmen Dan și gașca ei.
Însă amenințările ministrului nu sunt în van. Completate cu anchetarea procurorilor care se ocupă de evenimentele de la mitingul din București de pe 10 august, ne arată că doamna ministru nu prea ar dori să iasă la lumină dedesubturile întregii acțiuni. Și atunci aruncă cu amenințări, vagi sau nu, deja nu contează, pentru că știe că poate semăna frica. E simplu când totul e comandat de partid, îți poți pierde slujba, eventuala bunăstare materială foarte ușor. Avem în spate, noi, românii, teroarea indusă de comuniști, care a lăsat urme adânci, frica fiind o componentă majoră a rețetei de supraviețuire.
Ne-am obișnuit cu diferite nivele de frică, la locul de muncă, la medicul care ne ceartă și funcționarul sau profesorul care ne vorbesc de sus. Este greu să scăpăm de acestea, e un proces lung, de aceea și coagularea a ceea ce numim societate civilă în România e ceva de durată. Am fost învățați să ne descurcăm singuri, strecurându-ne prin ochiurile unei plase. Ocolind legi sau reguli imbecile în loc să luptăm ca să le schimbăm. Dar, toatea stea încep să se schimbe. Primul semn este că oamenii râd de amenințările în van ale personajelor de tipul Carmen Dan. Dorința de a fi tratați civilizat, cu respect, este una absolut normală. Iar dacă românii ar mai începe să mai uite povestea aia cu „capul plecat, sabia nu-l taie” ar fi un mare, foarte mare pas înainte.
