Ciprian MITOCEANU
scriitor
Amatorismul politic nu e o întâmplare, ci are caracter de lege. Nu ştiu de unde apar astfel de specimene dar, cu fiecare zi ce trece, ajungem să ne întrebăm la ce ne foloseşte să învăţăm la şcoală, să trudim, să fim cinstiţi, să plătim taxele şi să iubim ţara asta până în pânzele albe? La ce foloseşte să ne educăm copiii în spiritul moralei şi patriotismului, dacă peste ani tot de incapabili vor fi conduşi? Până la urmă nu primim nimic în schimb pentru sacrificii; băieţii isteţi s-au strecurat la butoane şi fac jocurile. Au strâns în câţiva ani şi numai din salarii de bugetari averi pentru care i-ar invidia şi Rockefeller sau Bill Gates, iar nouă ne cer de trei decenii să avem răbdare şi să strângem cureaua doar pentru a afla prin 2040 că, de fapt, mai e nevoie de ceva răbdare, poate până dincolo de al treilea Centenar.
Şi nu e vorba doar de cei care conduc acum. E plin spaţiul virtual de fotografii cu autostrăzi şi spitale, şcoli moderne şi oameni fericiţi care sunt însoţite de precizări de genul „Ăştia puteam fi noi dar tu ai votat PSD”. Pe bune?! Să ne aducem aminte de jaful practicat de aleşi pe timpul Convenţiei Democratice, de mânăriile liberalilor şi democraţilor. Să ne aducem aminte de tăierile de salarii practicate şi creşterile de taxe de pe timpul lui Boc deşi, aşa cum s-a demonstrat ulterior, acele curbe de sacrificiu nu erau necesare. Au strâns cureaua noastră să-şi poată umfla ei conturile.
Cu clasa politică actuală nu am avut nicio şansă în adevăratul sens al cuvântului. Poate că dacă era pus în practică punctul opt al Proclamaţiei de la Timişoara… Poate atunci am fi avut o şansă, dar nu putem face abstracţie de spiritul nostru balcanic, puternic tarat de apucăturile fanariote la care s-a mixat atât de bine influenţa comunistă.
Economia e la pământ, nu mai produce mare lucru deşi aleşii ne amăgesc cu cea mai mare creştere economică din Europa. Producătorii autohtoni nu sunt sprijiniţi şi până şi „laptele din inima Ardealului” este de import. Măsurile, puţine câte s-au luat, sunt haotice, dovedind amatorism şi inconştienţă. Să luăm numai realizarea lui Daea, acel iubitor de oi care s-a gândit că nu ar fi rău să subvenţioneze producţia de lână. Pentru ce să subvenţionezi producţia de lână cât timp nu există o fabrică pentru a procesa aşa ceva? De ce să produci lână cât timp nu aduce niciun beneficiu?
Forţa de muncă e plecată peste hotare şi, la cum arată viitorul, nu o să mai revină. În locul măsurilor economice adevărate ce fac guvernanţii? Propun ca absolvenţii de facultate să rămână un anumit număr de ani în ţară, un fel de arest patriotic. Nici cei care termină cursurile unei profesionale nu scapă mai ieftin, se lucrează la legislaţia care-i va lega de glie pentru vreo cinci ani dacă fac greşeala de a accepta pomana statului. Nicio vorbă, niciun proiect pentru a crea noi locuri de muncă. Pentru ce să-l forţezi pe om să rămână în ţară dacă nu eşti capabil să-i oferi nimic? Locuri de muncă ar fi, dar omul nu are nevoie doar de un serviciu unde să-şi poată rupe oasele pe salariul minim, mai are nevoie şi de contribuţii cinstite la pensie şi sănătate, mai are nevoie şi de un sistem de sănătate care să-l poată vindeca şi nu să-l îmbolnăvească mai tare. Mai vrea şi şcoli şi, la un moment dat, va dori şi pensie. Cât de mare e grija autorităţilor faţă de pensionari se vede la tot pasul. Deşi statul deţine baze de date cu contribuţiile şi ce e necesar, viitorul pensionar este cel care trebuie să aducă tot felul de adeverinţe cu locurile în care a muncit şi cu sporurile avute. De ce atâta bătaie de joc când datele se află în posesia statului? Când e vorba despre pensiile torţionarilor şi nomenclaturiştilor foşti şi actuali nu se ridică astfel de piedici.
Ţara se depopulează, dar aleşii nu se sperie; ei au un plan. Zilele trecute planul – o parte din el, că aşa sunt aleşii, gândesc la scară mare – a fost făcut public. Natalia Intotero, ministru pentru Românii de Pretutindeni, a declarat că în ianuarie se va organiza o bursă a locurilor de muncă pentru românii din Spania, Italia şi Marea Britanie. Asta ca parte a programului de motivare a românilor de peste hotare să se întoarcă acasă. La ce să se întoarcă, oameni buni? Că de aici nu au fugit din cauza lipsei locurilor de muncă, ci pentru că sunt trataţi cum sunt trataţi. Nu sunt condiţii de muncă decente, salariile sunt tarate de dări aberante. Să vină diaspora să primească de la Nicolae Bădălău ceea ce i s-a promis? Hai, că sunteţi jenanţi.
Situaţia e disperată, dar guvernanţii speră să rezolve problema cu o bursă a locurilor de muncă. De parcă românii care vor să muncească în ţară nu şi-ar putea găsi şi fără ajutor un serviciu prost plătit. Dar, vorba din bătrâni, alţi bani, altă distracţie. Că doar bursa aia nu s-o ţine fără vreo cheltuială. La final organizatorii se vor felicita pentru succesul operaţiunii. Chiar dacă, din punctul de vedere al eficienţei, bursa va rivaliza cu frecţia pe piciorul de lemn. Şi la ce picioare are economia naţională, cred că numai de o frecţie avea nevoie…
