Ciprian MITOCEANU
scriitor
Este ştiut încă din vremuri medievale că prevenţia unui dezastru costă mai puţin decât eliminarea efectelor acestuia, iar zilele acestea ni se demonstrează că, într-adevăr, chiar aşa stau lucrurile. Pesta porcină a pus stăpînire peste ţară deoarece autorităţile au făcut tot posibilul să doarmă în papucii statului. Banii care trebuiau cheltuiţi cu cap au fost sifonaţi prin metode deja cunoscute şi, în loc să se ia măsuri adevărate, să se cumpere filtre şi dezinfectanţi, la noi s-a procedat aşa cum se procedează de obicei. Cineva a încasat grosul mălaiului, iar pentru măsuri în adevăratul sens al cuvântului nu au mai rămas prea mulţi bani aşa că „marea prevenţie” s-a limitat la acele covoare întinse pe asfalt pe care Dorei de meserie le stropeau din când în când cu o pretinsă substanţă dezinfectantă. Urmările s-au văzut şi se vor vedea. Acum pesta şi-a arătat chipul hâd în Olt dar, după cum arată situaţia şi măsurile preventive, n-o să zăbovească doar acolo. Dacă s-ar fi luat măsuri adevărate n-am mai fi avut ocazia să ne lăudăm cu cel mai mare număr de focare de pestă porcină din întreaga Europă.
Şi nu doar în cazul pestei am dat-o în bară cu prevenţia. Ar fi cam multe de spus despre clasa politică, o adunătură ce nu a beneficiat de niciun fel de măsuri preventive în aproape trei decenii. Tot felul de neaveniţi certaţi cu cartea şi bunul simţ s-au strecurat la conducerea ţării, adesea cu sprijinul maselor care au văzut în democraţie nu o oportunitate în adevăratul sens al cuvântului, ci şansa de a face rost de câteva zeci de lei sau de o sacoşă umplută cu produse de mâna a doua dintre care n-a lipsit niciodată litra de trascău. Corupţia a îmbolnăvit societatea şi asta s-a întâmplat pentru că nimeni nu a tratat lucrurile preventiv. Nu te poţi aştepta ca primarul pe care l-ai ales pentru că ţi-a strecurat ceva parale în buzunar să-şi îndeplinească promisiunile electorale; cât timp ai acceptat ilegalitatea la care te-a invitat aţi devenit părtaşi la fărădelege, aşa că individul îşi permite să te trateze cu dispreţul pe care-l meriţi.
Trăim într-o societate în care putregaiul corupţiei şi incompetenţei ne afectează din ce în ce mai mult. Despre prevenţie nici nu mai poate fi vorba. În timp ce ţara întreagă era revoltată de atacul de la Alba Iulia, în urma căreia o tînără a fost băgată în spital de un recidivist cu care autorităţile s-au arătat criminal de indulgente, o procuroare din Cluj a considerat că nu e cazul să pună statul la cheltuieli inutile în cazul unei agresiuni în familie. I-au trebuit opt luni să ajungă la această concluzie în cazul unei femei ce a fost maltratată şi ameninţată cu moartea de soţ. Cică „există disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar impica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse”. Până la urmă nu a fost vorba decât de o ceartă în familie, de ceva lovituri de curea… Vreo trei zile de îngrijiri medicale, acolo, hai să nu punem statul la cheltuială…
E un mare adevăr faptul că statul rămâne fără bani, la fel cum foarte adevărat e şi modul în care procurorii au ajuns să privească avutul privat şi integritatea cetăţeanului. Tot felul de tâlhari şi violatori au şansa să scape de pedeapsă pentru că autorităţile îi tratează cu indulgenţă şi nu preventiv, aşa cum ar trebui. E o obişnuinţă ca, atunci când reclami că ţi s-a distrus sau furat ceva, procurorul să decidă că nu e cazul ca statul să cheltuie cu cercetările deoarece prejudiciul nu justifică investiţia. Totuşi, acum s-a mers prea departe. Nu mai vorbim de furtul unei biciclete obosite sau de câteva găini, vorbim de un caz care, în lumea civilizată, l-ar fi trimis pe individ după gratii. Nu e cazul la noi, desigur… În România autorităţile sunt foarte atente cu banul public; nu se face să-l risipeşti pe dosare penale pentru violenţă domestică, mai bine îl laşi în seama politicienilor, ştiu ei mai bine ce să facă cu el.
Ciudat e că vorbim de o femeie – e vorba de procuroarea Corina Adela Lazea – care a ajuns la concluzia că violenţa în familie nu justifică cheltuieli din partea statului. Doamna în cauză se simte la adăpost de astfel de incidente, se pare. Poate că acasă funcţia bate gradul sau poate că ştie ceva scheme de cafteală japoneză… Cine ştie? Prin ordonanţa dată doamna procuror şi-a bătut joc de fiecare victimă a vreunei agresiuni. Dacă eşti doar pălmuit sau jignit şi nu băgat în spital statul are dreptul să nu cheltuie cu tine.
Unul dintre motivele pentru care există statul e că menirea lui este să-şi apere cetăţenii oneşti de abuzurile celor care nu înţeleg că legea ne priveşte pe toţi. Atunci când statul nu e capabil să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de cetăţean acesta are dreptul să se întrebe pentru ce mai plăteşte impozite.
Pentru autorităţile de azi ignoranţa e mai ieftină. Asta pentru că roadele otrăvite se culeg ceva mai încolo. Din păcate, nu foarte departe…
