Marius ILINCARU
editor
Timp de o săptămână, elevi, părinţi şi profesori şi-au consumat energia cu intenţia Ministerului Educaţiei de a schimba sistemul de examinare, încă din acest an şcolar, pentru evaluarea naţională şi bacalaureat.
Modificarea presupunea introducerea subiectelor de timp grilă pentru 40% din lucrare. Acestea, potrivit majorităţii profesorilor, erau banale şi aveau menirea de a umfla promovabilitatea la cele două mari examene care au loc într-un an cu două teste electorale importante: alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale.
Mişcarea puterii PSD, una populistă, nu a fost primită bine de nimeni, nici măcar de asociaţiile de elevi, darămite de profesori, aşa că ministrul interimar al Educaţiei, Rovana Plumb, s-a văzut nevoită să dea înapoi şi să afirme că „nu se modifică regulile în timpul jocului”, de parcă i-a interesat vreodată această axiomă. Au modificat ei legi importante, codurile fiscale, salariul minim înainte de termenele stabilite fără să ţină cont de protestele oamenilor de afaceri care şi-au făcut planurile până la sfârşitul anului, dar uite că nu au reuşit cu examenele naţionale. Şi asta pentru că elevii, părinţii, profesorii şi societatea civilă au făcut front comun şi au spus: „Ajunge! Nu mai sacrificaţi generaţii de elevi pentru interesele voastre meschine!”
Realitatea e că toţi miniştrii care s-au succedat la putere în ultimele trei decenii s-au crezut Spiru Haret. Toţi, dar absolut toţi, care s-au perindat la cârma ministerului, că au stat câteva luni sau mai câţiva ani, au încercat să schimbe ceva. Dar, aproape de fiecare dată, au schimbat din rău în mai rău şi niciodată nu s-au atins de substanţa problemei. Nu i-a interesat că programele şcolare sunt încărcate cu balast, că elevii muncesc pe zi mai mult decât un adult, dacă socotim orele pe care le petrec la şcoală şi cele pe care trebuie să le aloce acasă pentru rezolvarea temelor, că ghiozdanele elevilor de clase mici sunt atât de grele de zici că duc pietre de moară. Nu au realizat că radiografia sistemului educaţional pe care ne-o dau testele PISA ne arată că ne transformăm pe zi ce trece într-o naţie de analfabeţi funcţionali sau în cel mai fericit caz de semianalfabeţi. Nu! Aceste evaluări internaţionale obiective au fost desfiinţate, iar politicienii i-au scos totdeauna în faţă pe cei câţiva, puţini de altfel, olimpici. Este un mit cu olimpicii, folosit mai întâi de comunişti şi apoi de aşa-zişii democraţi, pentru a ascunde cât de disfuncţional este sistemul educaţional din România. De fapt, potrivit datelor transmise de Comisia Europeană, selectate tot din concluziile testelor PISA, noi suntem pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte proporţia elevilor cu cele mai bune performanţe – cei capabili să rezolve cerinţe complexe (2% la română, 3,3% la matematică şi 0,7% la ştiinţe). Şi chiar şi aşa, cei mai performanţi elevi români nu prea rămân în ţară să-şi continue studiile universitare, cazul lui Ştefan Bălăucă fiind o excepţie. Iar cei care pleacă regăsesc greu drumul spre România, în cel mai fericit caz, doar pentru a petrece o vacanţă două pe an, acasă, la părinţi. În rest, nu trebuie să ne facem iluzii că se vor mai întoarce vreodată să muncească în slujba economiei româneşti, pentru că nu au prea multe motive să o facă, fiind şi ei parte din generaţiile luate de mişto de politicienii ultimelor trei decenii.
