Marius ILINCARU
editor
În urmă cu cinci ani, Liviu Dragnea, pe când era vicepremier în Guvernul Ponta şi ministru al Dezvoltării, încerca să dea o lovitură decisivă proprietăţilor care au mai rămas în posesia statului. Prezentată ca fiind „oportună” – cât de des revine acest cuvânt în discursul lui Dragnea, care încearcă să justifice prin el orice măgărie – regionalizarea şi descentralizarea României era ţelul suprem al fostului vicepremier.
Aşa cum era şi de aşteptat, discuţiile publice s-au centrat în jurul descentralizării, a modului în care s-ar constitui noile regiuni, care erau un fel de suprastructuri ale actualelor judeţe. Adică se dorea o nouă vacă de muls pentru camarila politică, mai plastic cunoscută sub denumirea de „baroni locali”. În paralel cu regionalizarea se punea la cale şi marele jaf al aşa-numitei descentralizări, a cărei beneficiari, în fapt, ar fi fost aceeaşi „baroni locali”. Dragnea dorea ca tot patrimoniul public al statului să treacă la nivel local. Numai că atunci CCR a mirosit hoţia şi i-a pus stop, în unanimitate (a fost respinsă chiar şi de judecătorii de casă ai PSD din CCR), pe motiv că încalcă interesele individuale ale românilor, în favoarea autorităţilor locale. Magistraţii argumentau că lipseau analizele de impact şi unele sisteme de monitorizare la transferul competenţelor în teritoriu. De asemenea, autorităţile locale nu fuseseră întrebate anterior dacă vor sau nu să preia patrimoniul, care era incert, nefiind identificat şi evaluat clar în prealabil.
Dragnea s-a repliat şi de atunci şi-a creat, pas cu pas, cadrul pentru unul dintre cele mai mari jafuri. Pentru a nu mai risca la fel ca în cazul Insulei Belina, a cărui transfer către CJ Teleorman şi apoi către firmele controlate de el este anchetat de DNA, Dragnea, prin marionetele pe care le-a numit la conducerea guvernelor pesediste, a creat un cadru aparent legal pentru ca baze sportive – stadioane, săli polivalente, săli de sport -, tabere, case de cultură pentru studenţi, centre de agrement şi hotelurile „Sport” să ajungă în administrarea „baronilor locali”. Mai întâi Grindeanu a adoptat „Strategia de descentralizare a administraţiei publice” elaborată de Sevil Shhaideh, fost secretar de stat la Ministerul Dezvoltării în timpul lui Liviu Dragnea, care este doar o cosmetizare a legii promovate de Guvernul Ponta în 2013 şi trântită la CCR. Apoi, în acest an a fost adoptat Codul Administrativ, contestat la CCR, pentru ca în final Ministerul Tineretului şi Sportului să pună în dezbatere publică proiectul de „lege sectorială privind transferul de competenţe de la nivel central la nivel local în domeniul tineretului şi sportului”. În paralel, inspectorii Curţii de Conturi, instituţie condusă de alt om de casă a lui Liviu Dragnea, Mihai Busuioc, au bătut ţara în lung şi-n lat, au pozat şi evaluat tot patrimoniul cluburilor sportive departamentale şi ale direcţiilor judeţene de tineret şi sport. Şefii acestor instituţii, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene au fost chemaţi la tot felul de discuţii la Ministerul Tineretului şi Sportului, au fost puşi să-şi trimită puncte de vedere scrise, astfel încât să se bifeze toate cerinţele CCR din 2014. Că totul s-a făcut formal, nu mai contează, pentru că acum Curtea Constituţională este obedientă PSD şi nu va spune nici pâs în cazul în care legea va fi contestată.
Ultimul luat în discuţie a fost sportul de performanţă şi soarta turismului pentru copii şi tineret. Acestea, practic, nu vor mai exista în scurt timp, dar pe cine interesează. În afara unor municipii mai mari care vor putea finanţa anumite ramuri sportive, restul sigur vor trece sportul la „şi altele”, sau se vor axa doar pe fotbal, uitând că gimnastica, luptele, canotajul, halterele, atletismul, scrima, tirul, etc. sunt de fapt cele care ne-au adus faima olimpică de-a lungul anilor. E drept că s-ar crea cadrul legal pentru finanţarea sportului, mai ales în cazul unor primari care au avut de a face cu DNA pentru că au băgat bani în fotbal sau handbal, dar oare nu era mai simplu să se legifereze doar acest lucru, iar proprietatea cluburilor să rămână a MTS?
Jalea mare va fi însă la tabere şi hotelurile „Sport” ale reţelei pentru tineret. Acestea sunt urmărite de rechinii imobiliari. Cine nu şi-ar dori o vilă sau o pensiune luate pe nimic pe Valea Uzului, la Voineasa, în zona montană a Dâmboviţei sau pe Valea Prahovei? Sigur, e o întrebare retorică, dar, în scurt timp, când vor ajunge în posesia „baronilor”, chiar dacă acum sunt nişte paragini, o să vedem cum vor înflori acestea şi ni se va explica cât de prost manager este statul şi cât de buni oameni de afaceri sunt ei, cei care au primit totul de-a moaca.
Da, asistăm poate la ultimul mare jaf al României. O facem pasiv, iar când vom reacţiona probabil că va fi prea târziu, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul industriei, turismului şi a agriculturii româneşti.
