Ciprian MITOCEANU
scriitor
Au trecut aproape trei luni de la Mineriada Jandarmilor şi răspunsurile oficiale se lasă aşteptate. Nu ştim cine sunt cei care au bătut şi gazat la grămadă bătrâni şi femei cu copii în braţe. Nu ştim cine a ordonat reprimarea sălbatică a unui protest paşnic – bine, e lesne de ghicit cine a dat ordinele, dar una este să ştim noi şi alta e un răspuns oficial care ar duce şi la responsabilizarea şi foarte probabila condamnare a individului. Există fapte, nu şi vinovaţi. Praful începe să se aştearnă peste dosare şi guvernanţii ne asigură că totul e minunat şi economia duduie. Nu se ştie nici ce s-a întâmplat cu agitatorii; au dispărut în ceaţă, exact cum s-a întâmplat cu teroriştii imediat după ce Iliescu s-a văzut cu sacii în căruţă.
Guvernanţii încearcă să ne convingă că pe 10 august a avut loc o tentativă nereuşită de lovitură de stat. O idioţenie, desigur. Loviturile de stat sunt date de instituţii ale statului şi nu de amărâţi care protestează pentru că s-au săturat de abuzurile unei clase politice interesată doar de propria parvenire. Şi, de vreme ce a fost vorba despre o încercare de lovitură de stat pregătită după toate regulile artei, cu combatanţi antrenaţi în tabere din munţi şi plătiţi de Soros, reprimarea prin violenţă a protestului era singura variantă de lucru. Că tot veni vorba de Soros, cică în locuinţa acestuia de la New York s-a descoperit un dispozitiv exploziv. Soros, nu ai nimic de spus în legătură cu acest incident? Vezi că la mijloc e posibil să fie mâna lui Dragnea; chiar el ne-a asigurat că preferă să moară în picioare luptând contra celor care vor să distrugă România. Îţi place sau nu, Soros, eşti pe listă, aşa că ai grijă…
Deocamdată răspunsurile oficiale se lasă aşteptate. Dar, cumva, răspunsurile au început să apară. Nu e vorba de răspunsuri directe şi poziţii oficiale ci de acţiuni care trebuie interpretate ca atare pentru a conştientiza dimensiunea cinismului celor care pretind că nu-şi pot bate joc de votul popular şi programul de guvernare, deşi fac asta de vreo treizeci de ani încoace.
Madam Carmen Dan, ministrul de Interne – cu sănătoase rădăcini de Videle, că altfel nu prindea funcţia – vrea să-l înainteze în grad pe colonelul Dumitru Paraschiv. Mai exact, vrea să-l facă general pe cel supranumit „fantoma în alb”. Motivaţia propunerii?! Cică individul a dat dovadă de „un înalt profesionalism, responsabilitate şi devotament în exercitarea atribuţiilor de serviciu”.
Da, chiar aşa… Iniţial am crezut că e vorba despre o glumă sau de o manipulare din partea opoziţiei (să nu ne facem iluzii, vorbim despre indivizi frământaţi din acelaşi aluat ca şi cei care ne conduc, numai că ei încă nu sunt la butoane) dar până la urmă totul s-a dovedit a fi adevărat. Colonelul Paraschiv, cel care a coordonat represiunea sângeroasă, soldată cu morţi şi răniţi, nu numai că nu a fost inculpat în dosar, dar e răsplătit pentru devotament, responsabilitate şi profesionalism. Se poate vorbi de profesionalism având în vedere modul în care au decurs lucrurile? Sub nicio formă. Putem vorbi de abuz de forţă, de funcţie, de represiune barbară şi crime împotriva umanităţii. Exact asta s-a întâmplat pe 10 august. Dar Paraschiv, care a coordonat totul şi a încurajat comportamentul barbar al subordonaţilor a fost citat doar ca martor în dosar. Adică ceva mai mult decât nimic. Mecanismele Justiţiei funcţionează, dar o fac cu viteza melcului; până să-şi facă datoria durează… Durează până intervine uitarea sau atenţia publică e distrasă cu paravane mediatice mai fierbinţi.
Şi Paraschiv nu e singurul răsplătit pentru că s-a pus în slujba grupului de borfaşi ce conduce România. Maiorul Laurenţiu Cazan, unul dintre vinovaţii pentru violenţele din august, a fost făcut şef la Jandarmeria Capitalei chiar în toiul scandalului ce a urmat după protestul diasporei. Voci autorizate cereau arestarea individului – şi nu numai a lui – dar în loc de mandat de arestare omul a primit un premiu.
În cele din urmă autorităţile au oferit un răspuns. Nu e cel aşteptat; nu e nici răspunsul corect. Nici măcar nu putem vorbi de un răspuns oficial. Dar şi aceste manevre pot fi considerate răspunsuri. Răspunsuri din care trebuie să înţelegem că lor, celor de la butoane, puţin le pasă. De lege, de morală, de societate, de votul românilor. Ei sunt interesaţi doar să-şi umple buzunarele şi pentru ca treaba asta să dureze au nevoie de slugi supuse, gata să muşte pe toţi cei care au curajul să ceară socoteală parveniţilor politici. Iar slugoii credincioşi sunt răsplătiţi cu funcţii şi afaceri rodnice. Cei care protestează trebuie să ţină cont de asta; pe viitor, dacă vor mai îndrăzni să ridice glasul, vor fi spulberaţi şi nimeni nu va fi considerat responsabil. Nimeni care să ajute victimele violenţelor jandarmilor.
Şi totul se transformă într-o spirală a răului din care România n-o să poată ieşi niciodată. Şi asta nu numai datorită conducătorilor, ci şi din cauza unor indivizi ca Paraschiv şi Cazan. Care vor acţiona cu profesionalism de fiecare dată când situaţia o va cere.
Am dorit răspunsuri? Le-am primit. Doar că într-o altă formă de prezentare, vorba reclamei.
