Ciprian MITOCEANU
scriitor
Tigrul ăla economic din imaginaţia din ce în ce mai tulbure a guvernanţilor a început să năpârlească. Creşterea economică rămâne numai pe hârtie; în realitate nu e de găsit nici dacă e căutată cu telescopul Hubble. Creşterile salariale au fost înghiţite de inflaţie, iar dacă la asta adăugăm faptul că acele creşteri cu care se laudă guvernanţii s-au acordat numai angajaţilor la stat obţinem o imagine de coşmar a economiei naţionale. Şi veştile proaste se îngrămădesc pe capul românului de rând. Cu toată prosperitatea economică cu care ne lăudăm, în multe oraşe a crescut preţul gicacaloriei, ceea ce înseamnă că iarna va veni cu costuri ridicate la încălzire. Banca Naţională a impus scăderea gradului de îndatorare a persoanelor fizice. O măsură benefică la prima vedere; sunt atâţia mână spartă care după ce se împrumută cu amândouă mâinile şi cheltuie sacul cu bani pe tot felul de nimicuri constată că mai trebuie să şi dea înapoi, ba mai există şi dobândă.
Decizia BNR e justificată de o posibilă criză în viitorul apropiat, o criză ce nu va lovi tangenţial România, aşa cum se exprima cu aproape un deceniu în urmă un preşedinte de tristă amintire, ci întreaga lume. România e oricum în criză, e menţinută de cei care lucrează peste hotare şi mai trimit bani acasă.
Toată lumea vorbeşte despre viitoarea criză. Analiştii cu capul pe umeri analizează cu îngrijorare prognozele şi spun că guvernanţii ar trebui să ia unele măsuri de bun simţ. Aşa ar fi normal, dar noi trăim în România şi aici lucrurile sunt mai complicate decât pot părea la prima vedere. Iar dacă nu sunt complicate, nicio grijă, se descurcă guvernanţii de minune să încurce iţele.
Prezent la o televiziune de partid, Liviu Marian Pop a început să-şi dea cu părerea despre criză şi măsuri economice. De unde şi până unde să vorbească Pop despre criză şi economie, în condiţiile în care nu are pregătirea necesară şi nici nu a dovedit vreodată că ar fi vreun autodidact de excepţie în acest domeniu? Singura explicaţie e faptul că Pop, alături de Pleşoianu, e una dintre cele mai vocale trompete din partid. Unde te învârţi dai de ei doi. Se pricep la orice şi apără partidul cu o dedicaţie demnă de o cauză mai bună.
Dar, revenind la Pop, omul a făcut o afirmaţie capabilă să surclaseze în top gafele făcute de premierul minune, Dăncilă. Cică nimeni nu l-a informat pe Pop că o criză ar fi iminentă, prin urmare măsurile luate de BNR şi afirmaţiile specialiştilor sunt egale cu zero. Şi omul a început să critice plafonarea gradului de îndatorare şi să preamărească realizările partidului care-i plăteşte lui salariul mărit.
Vă daţi seama cine se crede Pop în ţara asta? Genul de capacitate care are dreptul să fie informat preferenţial dar, mai ales, să fie luat în seamă. Înainte să demisioneze, ministrul Popa a semnat un ordin prin care peste patru mii de profesori vor trebui concediaţi. Cele mai multe dintre şcoli nu au bani de salarii până la sfârşitul anului şcolar şi aşteaptă cu sufletul la gură un nume nou la Educaţie, dar şi o rectificare bugetară care să permită plata lefurilor. Prin spitale e jale, se moare cu zile din cauza afecţiunilor banale. Lipsesc medicamente de strictă necesitate, medicii fug peste hotare, analizele urgente sunt programate deja pentru anul viitor. Fiscul ameninţă cu amenzi uriaşe pe tinerii căsătoriţi care nu-i dau în gât pe cei care le-au cântat la nuntă ori s-au ocupat de fotografii. Cât e de legală treaba asta ce aduce aminte de vremurile de glorie ale comunismului când turnătoria era în floare? Încă se mai discută pe marginea ei; Gelu Diaconu, fost şef la ANAF, spune că e o tâmpenie. Deocamdată încă nu am aflat ce părere are Pop despre asta; probabil că încă nu a fost anunţat să aibă o părere, dar de îndată ce i se trasează directive clare o să fugă repejor la televiziunea de partid unde o să combată mai ceva ca Rică Venturiano.
România e în criză. Românii sunt sufocaţi de taxe şi, exasperaţi de rapacitatea şi incapacitatea guvernanţilor, tot mai mulţi aleg să fugă peste hotare. Din România nu se mai pleacă, se fuge. Fug românii şi nu se mai uită în urmă. Şi exodul este o faţetă a crizei dar, din câte putem concluziona, nimeni nu i-a spus lui Pop nimic despre asta.
Domnule Pop, suntem deja în criză şi complet nepregătiţi pentru atunci când ne va lovi vârful acesteia. Am aflat de la dumneavoastră că 12 poate fi mai mare decât 16, aşa că, pe bază de reciprocitate, vă livrez şi eu o informaţie preţioasă. Vine criza. Vine repede şi calcă apăsat. Acum nu mai puteţi spune că nu v-a tras nimeni de mânecă.
