Virgil COSMA
jurnalist
Regionalizarea nu s-a făcut. Era imperios necesară, pentru că Uniunea Europeană nu finanţează mari lucrări de infrastructură în zone cu mai puţin de 800.000 locuitori. Nu s-a făcut pentru că s-a împiedicat în teama de descentralizare, într-un naţionalism prost înţeles şi, în cele din urmă, în neştiinţă şi prostie. Dar şi pentru că nu au avut timp de ea. De 33 luni, guvernul se ocupă să oprească lupta anticorupţie şi să îi scape de procese şi de închisoare pe membrii grupului infracţional care îl tutelează. Pentru asta îi trebuie bani mulţi şi atunci preocuparea imediat următoare este să mulgă bugetul în interesul clicilor influente care îl susţin. Şi, ca să acopere aceste singure două preocupări, inventează tot felul de scandaluri şi perdele de fum. Cum sunt şi ultimele două: referendumul şi, mai nou, Ro-exit.
Nu toată ţara gândeşte la fel. Patru primari din vestul ţării nu mai aşteaptă după promisiunile că vor începe proiecte de infrastructură mare şi au decis să acceseze singuri fonduri europene pentru construcţia de autostrăzi şi linii de cale ferată de mare viteză. Este vorba despre edilii municipiilor Cluj Napoca, Timişoara, Oradea şi Arad, care au anunţat miercuri înfiinţarea unei alianţe ce va solicita la Bruxelles finanţarea unor proiecte majore care să interconecteze cele patru judeţe. Soluţia „Patrulaterul Vestic” poate rezolva problema infrastructurii la nivel local. Pentru ţară, consecinţa este că va creşte şi mai mult distanţa dintre această regiune şi celelalte. Cele patru judeţe sunt contributoare nete la bugetul de stat, au salarii peste media naţională, au activitate economică intensă, investiţii străine puternice şi un nivel de trai care concurează capitala.
Pe de altă parte, această alianţă va reprezenta un contra-exemplu concret pentru locuitorii din judeţele în care preşedinţii de consilii judeţene şi primarii au încremenit în categoria denumită „baroni locali”, sub administrarea cărora teritoriul lâncezeşte într-o sărăcie animată de pomeni în perioadele pre-electorale. Baroni care nu ştiu să administreze decât din mila şi pixul şefilor de la Bucureşti, de care depind ombilical. Ei constituie „armada” infractorilor, ţinută din scurt prin distribuirea preferenţială politic a fondurilor Ministerul Dezvoltării Regionale, cea căreia şeful suprem îi promite periodic că „o scapă” de DNA, de SRI, de OLAF şi, în general, de toate organismele care urmăresc să o anihileze.
Anunţul formării Patrulaterului a fost făcut la Hub Urban Talks, eveniment organizat la Timişoara şi unde au participat şi specialişti de la Banca Mondială şi de la Comisia Europeană, experţi din Olanda, Suedia şi Finlanda, lideri ai administraţiei publice şi ai mediului de business. Uniunea Europeană finanţează şi proiecte regionale majore, pentru care se pot obţine bani direct de la Bruxelles, fără a mai trece prin filtrele guvernului naţional. Sunt mai multe surse de finanţare şi cei patru vor să le acceseze direct, în baza unor proiecte comune. Ei au explicat că alianţa intenţionează o extindere şi în judeţe învecinate, precum Caraş-Severin, Hunedoara, Alba, Satu Mare.
„Ne propunem ca această structură să fie cadrul pentru schimburi de idei şi de experienţă între noi, de iniţiere împreună de proiecte infrastructurale majore, dar şi de cooperare în domeniile cultură, educaţie, sănătate, turism, sport, securitate. Vrem să dăm şi un exemplu naţional de cooperare pentru abordarea de proiecte mari, inaccesibile fiecăruia în parte”, se arată în comunicatul comun. Este adevărat şi că cele patru judeţe beneficiază de proximitatea graniţei de Vest, fiindcă acţiunea lor vine ca o consecinţă firească a summit-ului „Iniţiativa celor de trei mări”, desfăşurat recent la Bucureşti, în care cele 12 state membre cuprinse întra mările Adriatică, Baltică şi Neagră au anunţat intenţii ferme – susţinute în special de baltici şi de polonezi – de îmbunătăţire a conexiunilor de comunicaţie. Mai concret, de construirea unei autostrăzi şi a unei căi ferate de mare viteză între Marea Baltică şi Marea Neagră şi care să treacă prin Vestul ţării noastre.
Pe de altă parte, meritul lor este şi că planul enunţat excede componenta europeană, pentru că în documentul adoptat sunt menţionate mai toate aspectele unei colaborări aprofundate, mai ales în intenţia declarată de a coopta şi alte judeţe. Dacă şi judeţe din Moldova se apucă să adopte acest model şi să-l pună în practică la ce se poate ajunge? Fără ca Bucureştiul să adopte o legislaţie adecvată şi o reorganizare administrativă, fără schimbarea metodologiei actuale de alocare preferenţială a fondurilor şi fără o viziune unitară asupra dezvoltării armonioase a ţării, mie îmi pare că se poate ajunge la federalizare şi, în cele din urmă, chiar la o posibilă secesiune. La asta poate să ducă politica iresponsabilă a unui grup de infractori care au capturat ţara uzând de pomeni electorale, ocupaţi exclusiv de averile lor, de amantele lor şi de minciuni. Cât pot să-i ţină pomenile? Până îi dă Europa afară, că de ieşit ei, aşa cum ameninţă, nu or să apuce.
