Ciprian MITOCEANU
scriitor
Frumoasă ţară avem, păcat că e guvernată… Cel puţin concluzia asta se poate trage din ceea ce fac conducătorii noştri, şi nu de azi, de ieri, ci de aproape treizeci de ani. Şi, dacă nu se întâmplă vreo minune, aşa vor continua să facă până la următorul centenar şi mai departe.
Corina Creţu, comisar european pentru Politici Regionale, a făcut o dezvăluire şocantă. Cei de la Bruxelles au vrut să-şi asume proiectul autostrăzii dintre Moldova şi Ardeal, dar Guvernul condus de Dragnea a decis că e mai bună varianta unui parteneriat public-privat. Asta după ce, cu ceva vreme în urmă, geniile de la Bucureşti susţineau taxe exorbitante pentru autostrăzile construite în parteneriat public-privat. Cică nu vine nimeni să investească astăzi milioane în speranţa că le va recupera în viitorul îndepărtat. Taxele propuse pentru câţiva kilometri de autostradă erau aşa de umflate încât mulţi au crezut că la preţul respectiv pot deveni proprietarii câtorva metri de autostradă sau măcar o pot închiria pentru vreo lună de zile. Astfel, deşi lucrările la autoastrada Ploieşti-Braşov încă nu au început, s-au stabilit deja taxele de acces. Nu cred că surprinde pe nimeni că sunt printre cele mai mari din Europa; doar vorbim de parteneriat public-privat. Şi taxa va putea fi indexată an de an, aşa că ştim deja despre ce vorbim. Pentru că, e lesne de anticipat, până la finalizarea construcţiei vor fi descoperite tot felul de costuri adiacente ce vor trebui recuperate şi nu oricum şi oricând, ci eventual a doua zi zi după inaugurare.
Preţuri enorme, cele mai mari din Europa de Est, dar totul e corect din punctul de vedere al parveniţilor zilei, bine ancoraţi în lumea politică. Pe ei nu-i interesează decât să scoată bani. Cât mai repede şi cât mai mulţi şi, din acest punct de vedere, parteneriatele între stat şi privaţi par să fie exact ce le lipseşte profitorilor. Nu m-ar mira că, în eventualitatea în care aceste autostrăzi vor deveni realitate, să fim obligaţi să circulăm numai pe aşa ceva.
Având în vedere cât de deficitari suntem la capitolul infrastructură, chiar şi aceste parteneriate ar reprezenta o soluţie, numai să avem şi noi drumuri pe care să se poată circula. Din păcate guvernanţii nu văd în ele decât o nouă posibilitate de a se îmbogăţi şi resping cu vehemenţă tot ceea ce poate fi în folosul omului de rând. Ce se întâmpla dacă cei de la Bruxelles se implicau în construcţia unei autostrăzi de care Moldova are nevoie ca de aer? Politicienii pierdeau bani. Încă nu s-au găsit sursele de finanţare ale parteneriatelor publice-private şi oamenii deja contabilizează pierderi.
Prin urmare, e posibil ca mult visata autostradă Târgu Mureş-Iaşi să rămână doar un vis frumos. Pentru că bugetul e la fundul sacului; o recunosc chiar şi cei care se laudă că am avut parte de cea mai mare creştere economică din întreaga lume, nu doar din UE. Nu sunt bani la buget pentru cheltuieli urgente, darămite pentru implicarea în parteneriate public-private de anvergura celor la care visează aleşii. E posibil să se apeleze la tot felul de împrumuturi externe, ceea ce înseamnă că tot cetăţeanul de rând va plăti şi dobândă la aceste proiecte faraonice. Aleşii nu gândesc prea departe, îi interesează doar propria parvenire materială. Ce dacă Moldova va rămâne izolată până la centenarul următor? Până la urmă Moldova oricum votează cu PSD, aşa că, indiferent cine vine la putere, n-o să acorde prea multă atenţie dezvoltării zonei.
E trist ceea ce se întâmplă, dar e şi revoltător. Guvernanţilor nu le pasă de Moldova, nu le pasă de economia ţării; interesele personale sunt mai presus de orice. Şi, în locul unei autostrăzi construite cu ajutorul Uniunii, vor să ne transforme într-un fel de colonie pe persoană fizică, o colonie care să producă profit fără să consume mare lucru.
De ce fac asta? De ce se comportă cu noi ca şi cum ar fi vorba despre duşmani de moarte? Pentru că pot, pentru că li se permite. Pentru că niciodată nimeni nu a fost tras la răspundere când a greşit faţă de această ţară. Lipitorile îmbuibate din banul public îşi fac mendrele în total dispreţ faţă de lege şi cetăţean. Nimeni nu păţeşte nimic; în cel mai rău caz ajung după gratii doar ţapi ispăşitori care adesea nici măcar n-au mirosit firmiturile de la masa îmbuibaţilor. Dar li se permite. Şi, pentru că pot, îşi bat joc de noi.