Marius ILINCARU
– editor
Minutul 83 al meciului FC Botoşani – Concordia Chiajna. Ilfovenii conduc cu 2-0, iar publicul cere demisia lui Costel Enache. Cosmin Băleanu, comentator Telekom Sport: „Cam târziu se strigă demisia la Botoşani!” Cam asta e concluzia! Şi nu de acum, ci din sezonul regulat al campionatului trecut sau din play-out.
FC Botoşani a intrat în degringoladă din momentul în care nu a ştiut să gestioneze ultimele etape ale sezonului regulat 2017-2018, când a pierdut incredibil calificarea în play-off. Atunci, Costel Enache trebuia să pună capăt aventurii sale la Botoşani. Nu a făcut-o el, trebuia să o facă staff-ul echipei.
A urmat un play-out ratat. Era şi firesc, pentru că şocul ratării play-off-ului era imens. Atunci, Costel Enache, dacă tot a rămas, trebuia să demonstreze că este antrenor, că are mai mult decât un discurs civilizat, care dă bine pe sticlă. Nu cred că a făcut-o. De fapt, sunt sigur că nu a făcut-o. Era momentul în care trebuia să forţeze şi să joace cu juniori, mai ales că ştia că va renunţa la aproape o echipă în vară. S-a temut şi a mers pe un drum bătătorit, folosind acelaşi „11” ca şi în etapele în care a ratat play-off-ul, motivând că echipa are nevoie de rezultate. Nu le-a avut şi nu a câştigat nici jucători tineri pentru sezonul viitor. Şi din nou nici o reacţie din partea conducerii clubului. A, scuze, a plecat Cornel Şfaiţer, omul de care se leagă toate performanţele FC Botoşani, de la preluarea echipei de la Ioan Sălăvăstru şi până la promovarea şi menţinerea ei în Liga I, inclusiv participarea în preliminariile Ligii Europa. Cu el a plecat Toni Heleşteanu, poate nu cel mai iubit conducător, dar unul care ceva, ceva meserie ştie. Niciodată nu se va compara Marius Croitoru cu Toni Heleşteanu. E diferenţă uriaşă de carieră, de experienţă, de cunoştinţe, de tot ce vreţi. Iar asta se vede acum.
Valeriu Iftime a mizat pe oameni din „distribuţie”, care nu au legătură cu fenomenul, care nu-l înţeleg, iar acum culege roadele. A aplicat filosofia sa de business, care e eficientă la vânzarea de contoare, de Cola sau de brânză, dar care nu are nici o legătură cu fotbalul. A vândut tot ceea ce e bun şi a crezut că, plagiindu-l pe Becali, va avea succesul acestuia, dar, ca de cele mai multe ori în viaţă, copia este mai slabă, mult mai slabă decât originalul.
La începutul campionatului scriam că „FC Botoşani urcă pe drumul Golgotei”. Speram că mai jos decât ceea ce s-a întâmplat pe finalul sezonului trecut nu se poate coborî şi că începe un drum ascendent. Din păcate, nu a fost aşa.
Tot atunci mai scriam: „Am sperat că (n.r. – Şfaiţer) va reveni asupra deciziei (n.r. – de a demisiona) până la debutul campionatului, dar se pare că m-am înşelat. De acum sper că nu va mai reveni în acest sezon, pentru că dacă o va face va fi doar într-o situaţie de criză profundă la FC Botoşani, pe care doar el ar putea-o rezolva. Şi sper ca de data aceasta să nu mă mai înşel”.
Şi de data aceasta m-am înşelat. Cornel Şfaiţer este aproape de o revenire la FC Botoşani, iar echipa are mai multă nevoie de el ca oricând şi asta cât mai repede. Dar nu numai de el, ci şi de oameni de fotbal adevăraţi, care pun suflet pentru această echipă şi nu de mercenari, care atunci când sunt criticaţi nu ştiu decât să acuze că cei care văd altfel lucrurile vor răul. Aceştia sunt datori cu o demisie şi încă una foarte repede, dacă vrem să mai avem fotbal în Liga I la Botoşani.
