Virgil COSMA
jurnalist
Cu toate perdelele de fum, lansate pe canalele media disponibile pentru a acoperi dezastrul, opinia publică urmăreşte bătălia din PSD cu atenţie (era să scriu şi îngrijorare, ca să parafrazez o spusă adeseori ironizată a preşedintelui), fiindcă românii, un popor extrem de îngăduitor, ba chiar tolerant până în pânzele albe, ştiu mereu de unde li se trage când ceva merge prost. Am mai văzut cu toţii filmul ăsta – un fel de „Die Hard” autohton, acum seria a III-a, de la Iliescu încoace – şi ştim cum se vor termina: cu debarcarea liderului, abandonarea lui în cleştii implacabili ai justiţiei şi abordarea unei „feţe noi” a partidului-stat.
Grupul anti-Dragnea din PSD a dat publicităţii o scrisoare, semnată în numele unui comitet de iniţiativă de Paul Stănescu, Gabriela Firea şi Adrian Ţuţuianu. Ei susţin că Dragnea a devenit „pricipala vulnerabilitate a partidului” şi o propun pe Viorica Dăncilă (! – nota mea) preşedinte interimar al PSD până la organizarea unui Congres la începutul lui 2019. Comitetul Executiv al PSD a fost convocat de Liviu Dragnea pentru ziua de vineri, la ora 12.30. Marian Neacşu, secretarul general al partidului, a semnat şi el. În document i se reproşează lui Dragnea prăbuşirea partidului în sondaje, îndepărtarea de temele reale ale societăţii, cantonarea în chestiuni precum „statul paralel”, protocoale şi justiţie. Mai mult, aşa zisul comitet de inţiativă susţine că PSD este „izolat internaţional”, că a divizat ţara, generând neîncredere, şi că a deschis „războaie pe prea multe fronturi”. Aha, deci prea multe războaie deodată, nu că ar fi injuste, absurde sau chiar prosteşti – asta îi deranjează pe fruntaşii partidului, cărora cel mai ridicol şi jenant premier al ţării li se pare numai bun pentru refacerea imaginii şi reorganizarea formaţiunii. Dacă unii mai aveau dubii în privinţa calităţilor noii protipendade socialiste a ţării acum ar fi momentul potrivit să şi le risipească.
În realitate, baronii roşii sunt revoltaţi de camarila de care s-a înconjurat Dragnea, vorba lui Firea: „Ia deciziile în doar câţiva oameni, se sfătuieşte cu câţiva apropiaţi“. Ceilalţi, adică exact cei care l-au susţinut, în frunte cu Stănescu, Neacşu şi Ciolacu, sunt înlăturaţi de la deciziile mari ale guvernării. În plus, văd şi ei că lupta obsesivă cu justiţia se concentrează pe interesul personal al lui Dragnea, care vrea să-şi scape pielea indiferent de preţ. Unul pe care îl plăteşte întregul partid, dar şi populaţia, inclusiv electoratul fidel al PSD. Unul dintre răsculaţi a pus degetul pe rană: „Liviule, ne-ai nenorocit“. Motivul? Din promisiunile programului de guvernare s-a ales praful, nu autostrăzi, nu spitale regionale, nu şcoli, nu fonduri europene. Nimic palpabil, cu excepţia majorărilor de salarii şi pensii, deja înghiţite de inflaţia galopantă. În timp ce întreaga guvernare s-a axat pe debarcarea lui Kövesi, anihilarea DNA, schimbarea legilor justiţiei, a codurilor penale şi pe protocoalele SRI, ţara a fost devastată de calamităţi, iar intervenţia guvernamentală, una dintre principalele sale obligaţii în asemenea situaţii, a fost nesemnificativă, ba pe alocuri chiar nocivă. PSD a căzut sub 30% în sondaje, nu are candidat la prezidenţiale, Bucureştiul este ca şi pierdut după violenţele din 10 august, iar bugetul este într-o interminabilă vrie.
În plus, ceea ce îi durea cel mai tare pe cei câteva mii de membri cu probleme în justiţie pare şi acum, după aproape doi ani de guvernare, de nerezolvat: ordonanţa de graţiere şi amnistie are şanse minime de a trece sau în niciun caz în forma visată de ei. Dăncilă nu îndrăzneşte s-o semneze, cel puţin până nu trece de audierea în Parlamentul European, unde 700 de euro-parlamentari stau cu degetele pregătite pe activarea articolului 7 împotriva României (ridicarea dreptului de vot). Iar pe Toader nu-l lasă Tăriceanu, care vrea să se lupte cu aşa zisul stat paralel, dar nu în aşa măsură încât să-l scape pe Dragnea de puşcărie. Fără ordonanţă, Dragnea e inutil pentru partid. Cum dilema PSD este că dacă totuşi adoptă ordonanţa pierde definitiv orice contact european şi, mai mult ca sigur, pierde şi alegerile interne, sacrificarea liderului este soluţia care se impune de la sine. Decizia este ca şi luată şi dovada de netăgăduit este atitudinea anti-Dragnea a televiziunilor de partid, în special cea a lui Voiculescu – bătrânul securist care a făcut şi desfăcut mai mult de jumătate din guvernele post-decembriste.
Cu ce ne alegem noi? Vestea bună este că se va destrăma Cabinetul Dăncilă. Guvernul ruşinii naţionale, care a reuşit să adune la un loc cel mai slab ministru al învăţământului, al economiei, al muncii, al agriculturii, o relicvă securistă în chip de ministru de externe şi sute de semi-analfabeţi în funcţiile inferioare va pleca, în sfârşit. Indiferent de deznodământ (fiindcă Dragnea păstrează şanse de a-i mai întoarce pe unii), vor urma epurări masive, treceri pe linie moartă şi, foarte probabil, o reîntoarcere a grupului Ponta sau măcar a unora dintre membrii săi. Vestea rea este că, indiferent care dintre tabere va câştiga, infernalul program de guvernare născocit de Vâlcov va fi aplicat în continuare. Altul mai bun nu au.
