Marius ILINCARU
editor
„Sunt totuşi un om, am şi copii, sunt şi mamă şi nu vreau să-mi fie ruşine să mă duc în Europa, să-mi fie ruşine să ies pe stradă. Înţeleg solidaritatea până la un punct, dar nu e normal să fim solidari când ceva nu e corect, doar pentru că se spune că altfel dăm muniţie opoziţiei”.
E declaraţia de război a Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele către tabăra lui Liviu Dragnea, lansată sâmbătă la Neptun. Un război greu de dus, un război pe care nimeni până acum nu l-a câştigat cu păpuşarul penal de la Teleorman şi sunt puţine şanse să-l câştige şi Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. De ce?
Simplu, pentru că în PSD, cel puţin la ora actuală, există un cult al trădării şi laşităţii. Pentru că în PSD, la ora actuală, sunt prea puţini cei care au curajul de a se pune cu Dragnea. Pentru că în PSD, după orice urmă de revoltă internă, Dragnea şi-a executat opozanţii şi şi-a întărit poziţia prin numirea în funcţiile statului a unor personaje fidele din Teleorman. Nu există instituţie centrală a statului care să nu fie condusă de teleormăneni. Probabil că e mai uşor să-i numărăm pe teleormănenii care nu au funcţie în statul român, decât pe cei care au. Pentru că aşa ştie Dragnea să conducă, iar acest stil a dat rezultate în faţa unor „baroni locali” ale căror principale trăsături dominante sunt trădarea şi laşitatea.
La întâlnirea pesediştilor de la malul mării părea că Gabriela Vrânceanu Firea Pandele călărea cai mari, dar s-au dovedit nişte ponei. Surse citate de media susţineau ba că Paul Stănescu („baronul de Olt, vicepreşedinte PSD şi vicepremier) l-a contrat dur pe Dragnea, ba că Niculae Bădălău („baronul de Giurgiu şi fostul secretar general” al partidului) şi tabăra care începuse să se strângă în spatele fostului premier Mihai Tudose vor relua „asaltul” asupra lui Liviu Dragnea şi Carmen Dan, ba că „baronul de Vrancea”, Marian Oprişan, cel care de obicei mizează doar pe cărţi câştigătoare, a ales să fie de partea Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele, moment în care Dragnea ar fi pierdut bătălia din partid. În realitate, lucrurile par a fi fost doar nişte baloane de săpun, pentru că totul la Neptun a ieşit cum a vrut Dragnea. Gabriela Vrânceanu Firea Pandele a fost zdrobită de malaxorul pus în funcţie de păpuşarul penal de la Teleorman, astfel că ea a fost singura persoană care i-a cerut, pe bună dreptate, demisia ministrului Carmen Dan pentru evenimentele din 10 august. Mai mult, „disidentul” Bădălău îl anunţă pe Tăriceanu drept candidat la preşedinţia României, o onoare pe care şi-o dorea Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, iar conducerea partidului a decis organizarea de alegeri pentru postul deţinut de aceasta la Bucureşti, e drept cu titlu de interimar. Dacă „postul” Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele este scos la concurs în PSD Bucureşti, Bădălău a fost numit preşedinte interimar la şefia PSD Giurgiu.
La rândul său, Dragnea a trasat public noile direcţii ale guvernării Dăncilă, care nu au nimic în comun cu dezvoltarea ţării, cu un trai mai bun, ci doar cu scăparea lui şi a lui Tăriceanu de mâna justiţiei şi anume: „ordonanţă de urgenţă pentru amnistie şi pentru anularea tuturor protocoalelor dintre SRI şi instituţiile din justiţie şi efectele acestora”.
Ei, dacă nici aceasta nu miroase a dictatură…
La ei în partid pot să facă ce vor, atâta timp cât nu ne afectează pe noi, ceilalţi români care dorim să trăim într-o ţară normală, dar atâta timp cât ei sunt la putere, iar efectele guvernării lor se văd zi de zi, lucrurile devin tot mai grave.
Nu era Gabriela Vrânceanu Firea Pandele prinţesa călare pe un cal alb care venea să salveze România, dar să nu uităm că istoria ne-a jucat de multe ori feste punându-ne să alegem între: Iliescu şi Vadim, între Băsescu şi Geoană, între USL şi PDL, aşa că ea părea, cel puţin părea, o alternativă „mult mai luminoasă” la Dragnea&co.
