Dacă noi tăcem, ei au parte de linişte

Ciprian MITOCEANU
scriitor

Atunci când Viorica Dăncilă, proaspăt revenită de la Bruxelles, a spus că Junker şi adjunctul lui au cerut pace în România, în mintea mea s-au format mai multe ipoteze. Având în vedere că e vorba de Viorica Dăncilă, m-am gândit că femeia nu a priceput. Sau n-a vrut să priceapă ce anume i s-a spus de către Junker şi a transmis mesajul primit de la şeful cel mare, din vorba căruia nu iese. N-ar fi prima dată când oficialii europeni ne transmit un mesaj, iar guvernanţii îi deturnează înţelesul pentru a servi propriilor interese.
M-am mai gândit că e posibil ca Viorica Dăncilă să glumească. Nu pare genul, dar am crezut că e mai probabil să glumească decât să vorbească serios, având în vedere situaţia din ţară şi cerinţele venite până acum din partea Europei.
Din păcate se pare că este adevărat. La sfârşitul săptămânii trecute, Michele Ramis şi Cord Meier-Klodt, ambasadorii Franţei, respectiv Germaniei, au sfătuit România să renunţe la luptele interne şi să profite de oportunităţile ce vin la pachet cu preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. În viziunea lor, ţara noastră poate juca un rol crucial în regiune.
Nu e prima dată când facem caz de poziţia geostrategică a României, care de-a lungul istoriei ne-a adus mai degrabă necazuri decât avantaje. Dar e pentru prima dată când reprezentanţii Europei precizează destul de clar (se putea şi mai clar, dar se pare că nu e nevoie) ce anume se doreşte de la noi. Pace internă şi stabilitate socială şi politică. Ce înseamnă asta? Fără scandaluri politice, fără mitinguri de amploare, fără circ pe subiectul statului paralel. Europa ne vrea liniştiţi şi gata să-i îndeplinim toate ordinele.
Cine oare trebuie să asigure această linişte, adică să termine cu luptele politice şi restul circului de care Europa pare să se fi săturat? Răspunsul este evident dacă vedem cui foloseşte pacea cerută de reprezentanţii Uniunii. Pacea e utilă mai ales guvernanţilor care s-au cam săturat să încerce să-l scoată basma curată pe Liviu Dragnea – nu e singurul, dar e cel mai vizibil – iar toate tentativele să fie zădărnicite fie de proteste, fie de războiul dintre palate.
Europa vrea pace şi stabilitate, mesaj ce nu lasă loc de interpretări. Şi pentru ca în ţară să se aştearnă liniştea cerută e necesar să cedeze cineva. Cine anume? E clar că guvernanţii nu vor renunţa la intenţiile lor. Au demonstrat asta de câte ori a fost nevoie; sunt în stare să se ceară afară din Uniunea Europeană doar pentru a-şi atinge scopurile. Puţin le pasă de România sau de români, ei au pâinea şi cuţitul, nu pot renunţa la aşa ceva doar de dragul României.
Prin urmare, e de aşteptat să cedeze cei care protestează împotriva a ceea ce se petrece în România. Se cere să acceptăm ca PSD să-şi facă mendrele în Justiţie şi pe unde mai are chef. Nicio precizare legată de încălcarea Constituţiei, nici măcar un semnal de alarmă; Europa e mai interesată de linişte decât de legalitate în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Se cere să nu mai protestăm, să nu mai arătăm cu degetul, să fim calmi şi senini. Ni se cere să ne vedem de treaba noastră şi să tolerăm abuzurile guvernanţilor. Dacă le tolerăm va fi linişte. Nu va mai striga nimeni, nu va mai protesta nimeni. Nu se vor mai organiza mitinguri. Nici de PSD şi nici de Diasporă. Europa civilizată ne va lăuda în loc să ne arate cu degetul. Va fi linişte în ţară, acea linişte de care tocmai guvernanţii au nevoie. Linişte să poată trece adopta ce legi vor ei, linişte să poată fura, linişte să se împrumute, linişte să poată spolia banul public.
Linişte… Dar cu ce preţ? Abuzuri, spolierea banului public şi altele pe care le vedem zi de zi în jurul nostru. Dar dacă Europa ne-o cere… Semnele dezastrului sunt tot mai evidente, însă noi trebuie să păstrăm liniştea.
Ambasadorul SUA în România a făcut sâmbătă ceva observaţii pe marginea a ceea ce se petrece în România. Unele destul de interesante. Omul spune că a tot cerut Guvernului să fie predictibil în ce priveşte politica economică şi mai transparent cu modificările ce pot afecta investitorii. El a vorbit, el a auzit. A ţinut să critice modul în care a fost adoptată Legea offshore. Lege care a fost prezentată spre vot luni pe la ora 15.00 şi adoptată la ora 22.00. Pe foarte repede înainte, cum s-ar spune. Asta să înţelegem şi noi ce pot face guvernanţii cu liniştea noastră.