Ciprian MITOCEANU
scriitor
„După lungi insistenţe, în sfârşit am primit un răspuns referitor la cererea făcută către Primăria Capitalei în vederea aprobării desfăşurării protestului din 10 august din Piaţa Victoriei. Astfel, comisia de avizare a cererilor primite în baza Legii 60/1991 a considerat că prin derularea protestului s-ar încălca prevederile Articolului 2 din această lege, motiv pentru care cererea noastră nu poate fi soluţionată favorabil”. Acesta este mesajul afişat pe pagina de Facebok „Ieşiţi în stradă dacă vă pasă”.
Protestul diasporei, anunţat pe data de 10 august, nu a fost avizat de către Primăria Capitalei. Primarul Firea a ţinut să precizeze că ea personal nu are nimic împotriva protestelor democratice, dar cere respectarea legii. A aflat şi ea despre protest – mai exact despre respingerea protestului – după ce a revenit din concediu. Cât se poate de convenabil în ceea ce o priveşte. Nu a semnat nimic; respingerea protestului s-a făcut cu mâna unui viceprimar, iar asta îi permite să aibă o atitudine pretins imparţială, dar profund ipocrită.
Asta după ce solicitanţii de la Federaţia Românilor de Pretudindeni au insistat mai mult decât e cazul pentru a primi un răspuns. În presă au apărut relatări care, într-o altă epocă, ar fi considerate drept picanterii numai bune să facă deliciul schiţelor lui Caragiale. După zeci de telefoane şi trecerea termenului legal au fost băgaţi şi organizatorii în seamă. Doar pentru a li se spune că nu se poate, altfel erau ignoraţi cu desăvârşire. Legi există, dar sunt respectate când vor autorităţile.
Din păcate se întâmplă în România, o ţară în care democraţia este doar un alt cuvânt din dicţionar, unul care dă bine la exterior, dar lipsit de acoperire în interior. Autorităţile proslăvesc democraţia, dar procedează ca pe timpul comuniştilor. Doar că acum mijloacele sunt un pic diferite. Şi nu pentru că noi, românii, am fi urcat vreo treaptă spre civilizaţie. Europa ne obligă, altfel… Altfel orice manifestare care nu e pe placul autorităţilor ar fi spulberată fără drept de apel. Ministreasa (ministru e mult spus) de la Muncă, Lia Olguţa Vasilescu, a distribuit pe pagina personală un filmuleţ în care câţiva manifestanţi sunt efectiv spulberaţi de un tun cu apă. Mesajul – mai mult sau mai puţin direct? – aşa trebuie să se procedeze cu cei care pun la îndoială valorile guvernării actuale. Şi nu e singura care are astfel de idei. Acum ceva ani, Iliescu a apelat la mineri. Şi nu doar o singură dată.
Armata de postaci aflată în slujba PSD (şi restul partidelor au postaci; din acest punct de vedere, toţi sunt o apă şi-un pământ) s-a pus în mişcare şi, urmând ordinele de sus, a început să şteargă pe jos cu diaspora. Cei plecaţi în străinătate sunt acuzaţi de trădare de ţară – dacă iubeau atât de mult România trebuiau să rămână în ţară. Sunt înjuraţi, îndemnaţi să nu mai revină vreodată în ţară şi ameninţaţi de personaje cu nume comune – gen Ion Popescu – şi cu poze de profil care nu spun nimic.
Se reiau vorbele lui Tăriceanu de acum vreo trei ani, conform cărora românii din diasporă sunt în stare să-şi vândă votul pe un mic şi o bere. Foarte probabil că omul crede că preţul la vot este peste tot la fel; dacă gaşca lui cu atât le-a cumpărat, de ce ar fi în altă parte mai scump? O spune ignorând faptul că românii din străinătate au fost împiedicaţi să voteze chiar de către autorităţile din ţară şi cere ca românilor de peste hotare să li se interzică dreptul de a alege cine să conducă ţara lăsată în urmă. O ţară din care se pleacă mai ceva decât din Siria afectată de război. Şi nu de dragul străinătăţii, ci pentru că ţara în care şi-au dorit să locuiască, să trăiască şi să muncească a devenit de nelocuit tocmai din cauza celor care vor să le interzică până şi să protesteze. Şi, dacă votul stranierilor e aşa de ieftin, de ce nu l-a cumpărat el? De ce s-a bazat numai pe ce s-a putut cumpăra din ţară?
Cică s-au anunţat prea mulţi participanţi. Culmea, Firea a ales să-şi argumenteze afirmaţia apelând la comparaţii cu mitingul PSD. Cu ocazia asta am aflat că au fost în Piaţă vreo două sute cincizeci de mii de participanţi şi nu cele şase sute de mii cu care se lăudau organizatorii. Un milion ar fi prea mulţi, ar bloca întreaga capitală – vechea poveste pe baza căreia a fost sabotat şi mitingul „Moldova vrea autostradă”.
Da, eforturi susţinute pentru a bloca protestul românilor din străinătate. A acelor români care, chiar dacă se găsesc pe alte meleaguri, ţin să demonstreze că le pasă de ţara asta şi că, la un moment dat, vor să se întoarcă acasă. Şi vor să găsească o ţară mai bună decât cea pe care au părăsit-o. Dar se pare că nu… Cei care ţin frâiele României vor să demonstreze că România e doar a lor, nu şi a noastră.
