Oficial ne merge bine. Cu o precizare ce poate să deranjeze: ne merge bine prin reprezentanţi. Practic, nimic nu s-a schimbat faţă de regimul precedent. Doar ceva nume. Pe atunci şampania era băutura consumată de popor prin ai săi reprezentanţi. Acum ne merge bine, nesperat de bine. Dar tot prin acei reprezentanţi care s-au oploşit în Parlament sau ministere şi instituţii ce nu au un rol foarte bine definit, marea majoritate a celor care pierd timpul pe acolo habar nu au ce fac sau de ce fac. Important e că primesc salarii adevărate, uneori mult mai babane decât cele încasate de omologii (dacă există) din statele cu economie adevărată. „E vorba de cât poate duce această ţară” a spus la un moment dat Liviu Dragnea. Şi a cerut să fim responsabili. Adică să ne mulţumim cu trei lulele, trei surcele, în timp ce tot soiul de neaveniţi angajaţi la stat primesc lefuri uriaşe. Unde e responsabilitatea în cazul ăsta? Ţara nu mai poate. Nu mai poate pentru unii, a devenit acea mamă vitregă din poveştile cu prinţese oropsite de soartă. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Dar nu mai poate, chiar nu mai poate. A ajuns în acel punct în care foamea de bani a depăşit orice limită. Şi ţara – prin ai săi reprezentanţi – priveşte cu jind către buzunarul cetăţeanului. De unde bani din altă parte? Nu este de ajuns că statul îşi opreşte 45% din salariul unui om. La asta se mai adaugă şi TVA-ul plătit la orice produs. Aproape 20 de procente. Cu alte cuvinte 65% din leafă se reîntoarce la stat. Mai adăugăm taxele şi impozitele, acciza din combustibili şi cea din ţigări. Cetăţeanul rămâne cu prea puţini bani, dar se pare că nu e de ajuns. Ţara nu poate duce mai mult şi în momentul de faţă priveşte cu jind şi la Pilonul II de pensii. Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat a demonstrat că statul şi-a bătut joc de cetăţean, nerespectând prevederile legale privitoare la procentul din salariu ce trebuia virat către Pilonul II. Deci ţara asta nu numai că nu poate mai mult, dar nici nu ştie mai mult. Statul ştie doar să impoziteze, să pretindă răbdare şi, mai ales, corectitudine de la cetăţean. Omul de rând trebuie să fie cinstit şi cu contribuţiile la zi; cei de la ANAF trimit înştiinţări şi pentru sume mai mici de un leu. Oare nu le crapă obrazul aleşilor când pretind corectitudine dusă la extrem în timp ce statul şi-a înşelat cetăţenii cu peste un miliard de euro? Nu se simte nimeni vinovat de o astfel de eroare? E drept că unii politicieni au furat chiar mai mult dar, vorba aia „au furat de la stat, nu de la om” – de parcă statul are banii lui. Dar de data aceasta este vorba despre furt din banii personali ai oamenilor. Oameni care şi aşa sunt spoliaţi de 70% din venituri prin mecanismele fiscale inventate de statul normal, nu de cel paralel. Statul paralel are alte preocupări… Statul nu şi-a respectat îndatoririle legale. Şi-a bătut joc de pensia privată a românilor. O pensie la care tot statul i-a obligat pe cei care în 2008 aveau sub treizeci şi cinci de ani. Acum statul vrea să schimbe foaia şi să-i oblige pe români să opteze între Pilonul I şi Pilonul II. Cine nu va alege va fi trecut din oficiu la Pilonul I. Pentru că aşa vrea statul, care consideră, prin voci care de care mai „autorizate” că este un administrator mult mai bun pentru pensiile românilor. Eugen Teodorovici, geniul de la Finanţe susţine că nu există niciun risc de diminuare a pensiilor private. Cum poate să susţină una ca asta în condiţiile în care contribuţiile au fost diminuate? După ce matematică se ghidează când debiteaza astfel de prostii? Contribuţii micşorate înseamnă acumulări micşorate, nu trebuie să fii ministru de Finanţe să înţelegi asta. Desigur, Teodorovici face declaraţii lipsite de acoperire bazându-se pe faptul că, atunci când dezastrul de la pensii va atinge apogeul, el nu va trebui să dea explicaţii. Foarte probabil îşi va hali liniştit pensia specială – de ce credeţi că guvernanţii se dau peste cap să-şi facă pensii speciale? – departe de haosul la desăvârşirea căruia a contribuit din plin. El şi alţii asemenea lui. Statul vrea şi pensiile românilor. Vrea cam multe şi le va obţine, asta pentru că statul este cel care decide. Ce anume o să mai ceară pe viitor de la noi? Tare mă tem că ne paşte o naţionalizare de tip comunist. Dar una care va afecta numai pe oamenii de rând. Că nu e normal şi nici frumos ca ţara asta, ce nu poate duce prea multe, să rămână fără politicieni. Şi cine vrea să conducă ţara asta dacă nu se lasă cu câştiguri pe măsură?
Altceva ce să vă mai dăm?
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Previous article
Next article
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Calea strâmbă a partidului – George LAZĂR, director
După cum era și normal, materialele de presă scrise de colegii mei despre activitatea parlamentarilor botoșăneni au stârnit un interes uriaș. Am primit neobișnuit...
Editorial
Poate că asta merităm – Virgil COSMA, jurnalist
Când apare acest text veți ști deja rezultatele preliminarii ale primului tur al alegerilor pentru noul președinte al țării. Cătălin Stoica, reputat profesor universitar...
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Botoșani
cer senin
0
°
C
0.6
°
-1.1
°
90 %
1.1kmh
0 %
mie
7
°
joi
8
°
vin
4
°
sâm
5
°
Dum
5
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Le mai curăță odată, că de alegeri nu s-a văzut deloc bine și uite ce a ieșit.
EDITORIAL
După cum era și normal, materialele de presă scrise de colegii mei despre activitatea parlamentarilor botoșăneni au stârnit un interes uriaș. Am primit neobișnuit...
EPIGRAMA ZILEI
Despre siguranță latră
Uitând de niște indicii :
Oastea-i lăsată la vatră,
Vatra la ... servicii!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...