România a ajuns iar în presa internaţională. Spaniolii de la El Pais au dedicat ample pagini pentru „Pepiniera puterii din umbră din România”. Se miră şi ei cum un oraş cum e Videle (ceva mai puţin populat decât Darabaniul nostru în zilele de glorie) a reuşit să livreze un număr impresionant de înalţi funţionari. Având în vedere cum îşi fac treaba, e de mirare de ce susţine că o anume căruţă s-a răsturnat la Caracal.
Nici nemţii nu ne-au ignorat. „Partidul a dat, partidul a luat”. Nici nu mai ai ce comenta la aşa ceva.
Ce se întâmplă în România nu mai poate fi trecut cu vederea. Comisia Europeană susţine că preşedintele Jean-Claude Junker e foarte mulţumit de activitatea şefei Reprezentanţei CE în România, Angela Cristea. Asta după ce Dragnea s-a plâns că aceasta transmite minciuni comisarilor europeni. Şi, evident, prin această manevră din arsenalul de lucru al statului paralel, România are de pierdut. Iar cât timp Dragnea identifică interesul personal cu cel naţional, e clar cine are de pierdut cel mai mult.
Mesajul Europei devine din ce în ce mai ferm şi mai lipsit de acea înţelegere la care jinduiesc aleşii noştri. Alinierea la ceea ce înseamnă cu adevărat Uniunea Europeană e din ce în ce mai dificil de realizat, ba chiar devine un vis tot mai îndepărat. E posibil chiar să ni se arate uşa şi asta nu din vina statului paralel, ci din cauza câtorva personaje care de-abia aşteaptă să se întâmple asta. Atunci să vezi dezmăţ legislativ şi luptă contra statului paralel.
Pe plan intern, zilele acestea Tăriceanu a venit cu mesajul lui. Unul clar şi răspicat ce trebuie interpretat ca atare, în ciuda faptului că Ecaterina Andronescu, comentând pe marginea subiectului, a încercat să ne convingă că individul a spus cu totul altceva, dar presa a recepţionat greşit şi de la presă au preluat şi oamenii de rând. Dacă până şi pentru limba română avem nevoie de traducere e grav, foarte grav.
Mesajul e foarte clar. Cui nu-i convine să-şi ia jucăriile şi să plece acasă. Funcţionarii sunt invitaţi să se apuce de profesii liberale, în timp ce nemulţumiţii de formularul 600 sunt încurajaţi să se angajeze la stat. Nu încape loc de discuţii, deşi anterior Tăriceanu – unul dintre capetele balaurului bicefal – a precizat că se vor lua unele măsuri, că încă se mai lucrează la detalii. Cât de bine s-a lucrat, se vede. Dar noi, oamenii de rând, nu avem voie să ne plângem. Trebuie să acceptăm tot ce ne propun liderii. Asta pentru că au avut parte de voturile a câtorva milioane de români şi ei, lideri responsabili, se simt datori să le respecte. Curios e că, atunci când nu erau la butoane, puternicii de azi tunau şi fulgerau împotriva trecerii contribuţiilor sociale de la angajator în sarcina angajatului. Curios e cum şi-au schimbat aşa de radical părerea de îndată ce s-au văzut cu ciolanul în mână.
Dar memoria politicienilor e de scurtă durată. Nu se împiedică ei în astfel de amănunte. Nici doctrina nu-i prea încurcă. Ei transmit mesaje. Care trebuie acceptate ca atare. Adică noi suntem la putere, noi facem ce vrem.
În tabăra lui Dragnea mesajele curg continuu. Ai comentat ceva ce nu place şefului, ai ridicat semne de întrebare, eşti exlus din partid. Mihai Chirica, primarul de la Iaşi, a păţit-o. Vina lui Chirica nici măcar nu e aşa de mare, dar dacă vorbim de disciplina de partid atunci să fie disciplină de partid. A îndrăznit să părăsească linia trasată de liderii din sud şi gata, a zburat. Aşa sunt băieţii deştepţi din sud. Cer supunere oarbă de la moldoveni, dar când vine vorba de investiţii în zonă sunt mai avari decât Hagi Tudose.
Mesajele ne invadează din toate părţile. Fiecare are ceva să ne spună, fiecare s-ar simţi mai bine să ne ştie în poziţia de drepţi, gata oricând să ne dăm duhul pe altarul interesului liderilor. În acest noian de mesaje oare pe noi, cei de rând, ne mai ascultă cineva? În afară de servicii, normal…
