Ciprian MITOCEANU
scriitor
Cei de la putere ţin neapărat să demonstreze că ei sunt mai paraleli cu guvernarea decât cu statul paralel (până la urmă vorbim de geometria neo-PSD-istă şi nu de cea clasică). Se străduiesc să ne facă din vorbe, să ne bage în cap că ne merge mai bine când, de fapt, ne merge tot mai prost. O tot ţin una şi bună cu creşterile de salarii în condiţiile în care cu bani mai mulţi se poate cumpăra tot mai puţin. Susţin că pensiile au crescut, dar dacă privim în jur observăm că cea mai oropsită categorie socială sunt taman pensionarii de care PSD-iştii au atâta grijă. Dacă e să-i excludem pe beneficiarii pensiilor speciale, rămân amărâţii cărora de-abia le ajung banii de pensie pentru medicamente şi câteva kilograme de cartofi. În apartamentele celor mai mulţi dintre pensionari nu există căldură. Nici de la centralizat, nici în regie proprie.
Trist e că, pe măsură ce înaintezi în vârstă şi te îndepărtezi de momentul în care ai fost pensionat, pensia are tendinţa de a fi tot mai mică. Indexările nu ţin pasul cu inflaţia, astfel că persoane care au muncit în acelaşi domeniu pe funcţii egale şi acelaşi număr de ani au pensii diferite. Dezavantajat e cel care a ieşit mai devreme. De unde se poate trage concluzia că protecţia socială a categoriilor defavorizate e doar vorbă goală. Dacă ai sărit de optzeci de ani te poţi descurca şi cu trei sute de lei pensie.
Cam aceasta este „grija” pe care aleşii zilei o arată faţă de cea mai fidelă parte a electoratului – pensionarii. Despre care se ştie că votează cu PSD indiferent ce se întâmplă; un automatism deprins de pe vremea lui Iliescu şi de care se pare că nu reuşesc să scape, ba care reuşeşte să contamineze şi generaţiile mai „tinere”. Cum iese omul la pensie, cum se reorientează politic. Asta dacă nu cumva era afectat dinainte.
Şi dacă aşa se comportă cu electoratul fidel, restul ar trebui să se aştepte la tratament preferenţial? Normal că nu…
Mai nou, îmbătaţi de succesele politicii economice şi realizările de frunte pe care numai ei le văd, PSD-iştii s-au gândit să-şi umfle muşchii, dovedind încă odată cât de paraleli sunt cu realitatea. Codrin Ştefănescu, secretar general adjunct prin partidul lui Dragnea, are de gând să organizeze o contra-manifestaţie faţă de protestele de duminică. Şi nu una oarecare, ci una care să se audă de pe Marte. Un miting contra statului paralel, al noii Securităţi şi contra abuzurilor.
Sună destul de ambiguu, nu credeţi? Statul paralel e cel pe care ni-l prezintă PSD de fiecare dată când face caz de realizări. Ăla în care totul e bine şi frumos, în care trăim mai bine ca occidentalii. E şi ăsta un stat paralel. Noua Securitate? Să nu uităm că Noua Securitate l-a menţinut pe Iliescu ani buni la cârma unei ţări pe care cârmaciul dorea să o aducă la nivelul aşteptărilor proprii. Iliescu dorea să moară sărac. Şi la asta ne-a condamnat pe toţi. Noua Securitate este cea care pune pumnul în gura jurnaliştilor ce scriu despre abuzurile comise taman de cei care susţin că luptă contra lor. Despre abuzuri nici nu mai merită să pomenim.
Numai ei sunt deştepţi şi patrioţi, numai ei au dreptul să încalce legea, restul sunt manipulaţi de Soros şi nu ies în stradă decât dacă li se dau bani. Nimeni nu are dreptul să comenteze, nimeni nu are voie să nu le aprecieze realizările.
Iar acum, când văd că reîncep protestele de stradă, cei de la PSD ameninţă cu un miting de proporţii. Unul pe care, până acum, au avut înţelepciunea să-l menţină la nivel de ameninţare. Poate că şi ei, în paralelismul lor, îşi dau seama că un astfel de miting ar demonstra mai degrabă cât sunt de jalnici, decât susţinerea populară pe care dau vina atunci când li se cere să plece de la guvernare.
Poate că şi ei îşi dau seama că, dacă vor chema oamenii în stradă, n-o să le răspundă mai nimeni. Pensionarii nu mai pot, vine frigul, nu vor renunţa prea uşor la frigul din case pentru cel de pe stradă. Dacă o vor face, o vor face de disperare. Şi atunci nu vor ieşi să susţină actuala clasă politică. O clasă care a uitat că, acum mai bine de un sfert de deceniu, a mai fost cineva care a crezut că rezolvă criza din ţară cu un miting.
