Cătălin MORARU
redactor şef
Nu ştiu dacă liberalii chiar se aşteptau să rezolve ceva cu moţiunea de cenzură de ieri. Ce nu s-au aşteptat a fost ca pesediştii să iasă din sală. Asta dincolo de momentul amuzant, că au ieşit când vorbea premierul Tudose şi au intrat repede înapoi, ca să repete manevra cu ieşirea imediat după finalul discursului ţinut de primul ministru. Dragnea şi Tăriceanu şi-au aranjat nişte discuţii „de suflet” cu pensionarii PSD, ce o mai fi şi asta. Însă Dragnea a părut, pentru prima dată în ultimul an, afectat şi nervos de ce se întâmplă. Apoi s-a calmat şi a discutat afabil cu ziariştii, ca de obicei. Şi nu a uitat să spună că a lăsat în sală nişte oameni, ca să fie totuşi cvorum şi liberalii să nu se facă de râs complet. Am mai văzut ieşiri de astea din sală ale parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, unele cu rezultate, altele nu, depinde de cine comentează. Eu nu prea sunt de acord cu aşa ceva, i-am votat pe respectivii ca să stea în sală şi să facă legi. Dar mişcarea asta a şefilor PSD mai poate avea o conotaţie. Este posibil ca Liviu Dragnea să nu fi dorit să îşi asume vreun risc, că aceiaşi parlamentari au trântit guvernul Grindeanu, aşa că mai bine să fie sigur că nu încurcă bilele respectivii. Iar asta cu ieşitul din sală e cea mai simplă metodă, eşti sigur că nimeni nu încalcă ordinele de partid. Asta nu se aplică în zilele „obişnuite” de muncă în parlament. Ştiţi ce comedie e cu votul, probabil. Dacă nu, e timpul să aflaţi. Cu câteva excepţii, extrem de firave, parlamentarii votează ca o turmă de oi. În funcţie de indicaţiile liderului de grup. Excepţie fac cei de la USR, uneori. Dacă liderul ţine degetul mare în sus, votul e da. În jos, e nu. Cei mai mulţi nici nu ştiu ce au votat, ce conţin legile votate, am văzut asta de nenumărate ori. Ăsta e rezultatul unui sistem electoral în care cel ales răspunde nu în faţa alegătorilor, ci în faţa şefului de partid. Nu i-am întrebat pe parlamentarii PSD de Botoşani de ce au ieşit din sală, răspunsurile ar fi fost probabil jenante. Nici de ce părere au despre discursul plin de minciuni şi inexactităţi al prim ministrului Tudose, care spune că va creşte pensia după trecerea contribuţiilor la angajat sau că e prima dată când toţi elevii au avut manuale la debutul anului şcolar. Totuşi, nu s-a abţinut să nu îi dea un cap în gură lui Dragnea, declarând ziariştilor că nu înţelege conceptul de stat paralel. Încă mai e război în PSD, tot timpul când partidul ăsta nu a mai avut cu cine să se bată, a început să se autocanibalizeze. De cealaltă parte, liberalii au votat conştiincioşi la moţiune şi au organizat şi un lanţ uman în jurul clădirii parlamentului, un bun prilej pentru ca Ludovic Orban să facă baie de mulţime. Ce nu fac însă, este să ofere o alternativă. Impresia mea este că aşteaptă ca PSD să crape, timp în care mimează opoziţia. Poate îşi au socotelile lor, însă un mare segment de votanţi PSD nu se mai regăseşte în ceea ce face partidul ăla acum. Dar tot nu au cu cine vota. Şi, în caz de alegeri, vor vota tot PSD, e singurul partid care se preface că se ocupă de ei. Sunt păcăliţi oamenii ăştia, la toate alegerile, dar măcar li se promite ceva. Iar între o promisiune şi nimic, alegi o promisiune, evident. Cineva, nu ştiu cine, trebuie să ofere o alternativă concretă la guvernare. Abia atunci putem face proiecţii despre viitor, până atunci vorbim discuţii. Deocamdată PSD face ce vrea în ţara asta, se mai luptă doar cu oamenii care ies în stradă, iar numărul lor se va împuţina odată cu trecerea timpului, dispare motivaţia şi lipseşte un catalizator. Filozofia pesediştilor rămâne „câinii latră, caravana trece”, nu reacţionează, dar lucrează în schimb pe toate planurile la radicalizarea propriului electorat. Şi s-a mai încetăţenit în mintea oamenilor o părere care începe să devină de neschimbat: „toţi politicienii sunt la fel”. Avantajul acestei metode este impresia că, cu oricine ai vota, rezultatul final este identic. Şi cum românii sunt oarecum reticenţi la schimbare, păstrarea stării de fapt lucrează tot pentru pesedişti. Deci, în esenţă, pesediştii au toate cărţile în mână, continuă să îşi facă mişcările, deşi toată lumea ştie că blufează. Să vedem cine clipeşte primul.
