Ciprian MITOCEANU
scriitor
Se pare că strădaniile puternicilor zilei de a schimba imaginea politicii începe să dea roade. Pentru moment încă nu le-a reuşit ceea ce-şi doresc, anume să demonstreze că România este guvernată profesionsit, de oameni capabili şi cinstiţi. Deocamdată au reuşit să transforme scena politică într-una pe care evoluează cu succes tot felul de indivizi cărora le-ar sta mult mai bine în trupe de stand up comedy decât la ministere. Dacă aleşii s-ar limita să presteze în trupe de comedianţi ar fi de râs. Da, nu poţi să nu zâmbeşti când ministrul Educaţiei îşi cere scuze anticipat pentru greşelile pe care le-a făcut. Şi precizează că greşelile pot fi corectate, dar erorile nu. Câteva zile am crezut că e vorba de o glumă pusă la cale de vreunul dintre site-urile de satiră. S-au mai văzut cazuri şi de cele mai multe ori se găsesc o mulţime de băgători de seamă care iau de bun ce scrie acolo, ignoră eticheta cu „pamflet” şi acţionează în consecinţă. Însă n-a fost să fie. S-a întâmplat pe bune. Ieri, la Romexpo, în cadrul celui mai mare târg pentru agricultură, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a lansat campania „Alege oaia!”. Chiar aşa. „Alege oaia”. Nu ştiu dacă se putea mai bine, dar dacă ţinem cont că cel care păstoreşte peste agricultură este mult prea celebrul Petre Daea, sloganul n-ar trebui să surprindă. De fapt, Daea nu e la prima gafă numai bună să descreţească frunţile celor care şi-l pot imagina, măcar pentru câteva clipe, prestând în afara scenei politicie. S-a făcut şi în trecut de râs cu aprecierile pe marginea subiectului ovine, dar în loc să înveţe ceva din acele greşeli a preferat să-i dea înainte cu tupeu. Ori poate l-a convins omologul de la Educaţie că, totuşi, e vorba despre o eroare. Şi de vreme ce erorile nu pot fi corectate, de ce să nu meargă înainte? Campania, care îşi propune să promoveze consumul de carne de oaie, va beneficia de sprijinul tuturor crescătorilor de ovine. Cel puţin aşa sună comunicatul oficial în care MADR precizează că vrea „să determine consumatorii să manifeste mai mult interes pentru carnea de oaie şi preparatele din carne de oaie”. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, campaniei s-au alăturat şi reprezentanţi din cadrul Ministerului Turismului, de la Ministerul Sănătăţii şi de la Autoritatea Sanitar Veterinară. Ditamai grupul de lucru şi trebuie să avem în vedere că nimeni nu va lucra pe degeaba. Campania, care se va desfăşura pe parcusul a trei luni, are ca obiectiv final informarea consumatorului asupra modului de preparare a cărnii de oaie şi produselor derivate. Cu alte cuvinte, nu mare lucru. Nimic nou. O campanie care aminteşte de celebrul slogan „Nicio masă fără peşte” de pe timpul comunismului şi care a stârnit deja o cascadă de râsete. Gurile rele spun că ar fi o realizare 100% marca Daea, având în vedere formularea textului oficial şi antecedentele ministrului. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Campania costă. Crescătorii de oi au nevoie de politici concrete pentru a evita falimentul, nu de campanii de informare care, până la urmă, cam asta sunt. Campanii de informare. Nu se întâmplă mai nimic. Am învăţat lecţia din precedentele campanii destinate să reducă numărul de accidente rutiere. Sau, pe plan local, din campaniile informative menite să reducă furturile din Centrul Vechi. Altă campanie, alţi bani tocaţi aiurea, alte rezultate ce se vor lăsa aşteptate. Aceeaşi cărare bătătorită, străbătută de atâtea şi atâtea ori fără niciun fel de învăţăminte. Societatea şi economia au nevoie de măsuri concrete, dure dacă se impune, nu de campanii de informare a consumatorilor care, într-un final, vor fi scoşi vinovaţi pentru eşecul trăsnăii numite „Alege oaia”. Politici economice adevărate, nu informări despre beneficiile consumului de carne de ovină. Pe vremuri se făceau bancuri cu celebrul Romulus Zăroni. Asta pentru că, în ciuda a ceea ce se spunea, Zăroni era un om citit, vorbea fluent germana şi avea cunoştiţe solide în ce priveşte agricultura. În ziua de astăzi nici nu mai e nevoie să-ţi baţi mintea să scorneşti glume despre activitatea miniştrilor. Au un dar de a acţiona preventiv ceva de groază. Partea proastă e că spectacolul la care asistăm costă bani grei, cu care s-ar putea realiza ceva cu adevărat util societăţii. Iar comedianţii au monopolizat scena şi nu se lasă trimişi în culise. Mai ales că, în loc să huiduie, cei mai mulţi consideră spectacolul ca fiind nostim.
