Cătălin MORARU
redactor şef
Ministrul Rovana Plumb, în parlament, când se discuta punerea ei sub acuzare. „Este un atac la adresa democraţiei adevărate”. Deci orice atac la ţaţa asta care după taxa de mediu a înmatriculat jeep-ul copilului în Bulgaria e un atac la democraţie. Cea adevărată, pe care o trăim de vreo opt luni. Că în rest a fost democraţie originală, sper ca nu aţi uitat. În aceeaşi şedinţă a urcat la tribună un alt parlamentar PSD, Eugen Nicolicea, care a mugetat cam aşa: „când cetăţeanul obişnuit va ajunge în parlament şi va da legi va avea aceleaşi drepturi ca parlamentarii.” Adică l-am votat pe şmecherul ăsta ca să fim sclavii lui, nu? Sau, mă rog, cine l-a votat, că eu nu l-aş vota pe Nicolicea nici dacă şi-ar face transplant de creier.
Ce reiese din atitudinea asta a habarniştilor care au cucerit ţara asta cu cea mai mare farsă de program de guvernare din ’89 încoace? Păi reiese că nu putem scăpa de ei şi de cei ca ei, dacă nu schimbăm legea electorală. E singura modalitate să scăpăm de dinozaurii ăştia care se mai şi laudă că au zeci de ani de experienţă în administraţie. Trebuie să fii extrem de tupeist să crezi că asta e ceva de laudă în România, la cum arată ţara asta.
Dar aşa stau lucrurile, sistemul politic a blocat orice posibilitate de schimbare, respectivii se aleg între ei, se pun pe liste de partid pe care apoi prostimea le votează (prostimea fiind noi, evident).
Un sistem perfect, care nu poate fi spart decât cu schimbarea legilor după care îi alegem. Am mai scris ce ar trebui schimbat, dar am văzut zilele trecute o petiţie pornită pe declic.ro cu acest subiect şi poate ar trebui să mai încercăm o dată, dacă vrem să mai avem vreo şansă.
În primul rând, alegeri în două tururi pentru primar şi preşedintele ţării. Pentru preşedinte de CJ nu e cazul, dealtfel acest post ar trebui să dispară, să se ocupe un subprefect ceva de asta şi să existe doar consiliu judeţean.
Apoi, foarte important, liste deschise la alegeri. Ştiţi cum, nu mai face partidul lista, nu votăm doar lista, ci un om de pe listă, iar cel care are cele mai multe voturi de pe o listă de partid ajunge parlamentar, consilier local sau judeţean, după caz. Ordinea pe listă nu contează, ci numărul individual de voturi. Abia asta ar întoarce totul cu fundu-n în sus, faptul că şeful de partid nu mai poate stabili cine e pe listă şi ordinea de pe acea listă de candidaţi deschide nişte posibilităţi incredibile de democratizare a partidelor, unde ar fi apreciată valoare şi nu cât de tare te poţi apleca pentru a-l pupa în fund pe şef.
Ar mai fi unele măsuri care par fleacuri, dar nu sunt. Micşorarea numărului de semnături necesare pentru a candida (sunt atât de multe acum pentru a bloca pe candidaţii independenţi şi pe cei din partidele mici) şi condiţii mai uşoare pentru a înfiinţa un partid şi a putea participa în alegeri (acum e dificil din acelaşi motiv, pentru a face dificil accesul noilor veniţi la masa politicii).
Chestiile astea simple şi relativ de bun simţ trebuiesc puse într-o lege electorală. Să fim bine înţeleşi, noi toţi trebuie să îi obligăm pe politicieni să facă asta, să nu vă aşteptaţi la schimbările astea de la clasa politică. Gândiţi-vă că trăim în ţara în care referendumul e consultativ. Referendumul! Adică ne întreabă ceva, apoi se gândesc dacă să pună în practică sau nu. Cum au făcut cu consultarea pentru numărul redus de parlamentari, la ăla se tot gândesc de când era Băsescu preşedinte. Păi de ce dracu’ mai faci referendum? Fă un sondaj de opinie şi gata, e mult mai ieftin.
Iar la cum merg lucrurile în ţară, la tupeul afişat de toţi Bădălăii, Ştefăneştii şi Pleşoienii din PSD, mai au un pic şi fac şi votul consultativ, că spre asta ne îndreptăm. Avantajul nostru, de care trebuie să profităm cât mai avem voie, este că le e frică. Foarte frică. Hăţurile guvernării le-au scăpat demult, mai improvizează pe traseu, dar nu ştiu unde or să ajungă. Iar când mulţi oameni le cer ceva, fac pe ei, se ascund şi nu mai spun nimic. Mai ţineţi minte în februarie, când ceva milioane din toată ţara au cerut retragerea celebrei ordonanţe a lui Iordache, cum nu mai venea la muncă nici primul ministru? Cam ăştia sunt marii bărbaţi de stat.
Aşa că, dacă le cerem ceva, trebuie să le cerem apăsat. Pentru că marea majoritate a politicienilor actuali, indiferent de partid, sunt conştienţi că nu mai pupă vreo funcţie de demnitar, în cazul unei legi electorale normale. Din simplul motiv că, atunci când vine vorba de făcut ceva sunt la furat (şi la propriu şi la figurat). Întrebarea care se pune este dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva. Avem acum o posibilitate. Dacă o ratăm şi acum, revenim la situaţia aia în care îi votăm la nesfârşit pe aceiaşi nepricepuţi. Parcă Einstein spunea că numai nebunii repetă acelaşi experiment aşteptându-se să obţină rezultate diferite. Ei, după aproape 30 de ani ar fi timpul să schimbăm ceva.
