Virgil COSMA
jurnalist
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recomandat autorităţilor de la Bucureşti, într-o rezoluţie adoptată săptămâna trecută, să susţină DNA şi să respecte „necesitatea unei lupte eficiente împotriva corupţiei şi a abuzului de putere”. Totodată, APCE a formulat recomandări în ce priveşte respectarea rolului DNA şi al Curţii Constituţionale, după ce a constatat, cu îngrijorare, probleme serioase legate de statul de drept în mai multe ţări membre ale Consiliului Europei. Totodată, APCE a luat act de evoluţii recente care pun în pericol statul de drept şi, în particular, independenţa Justiţiei şi principiul separării puterilor. Recomandările i-au fost înmânate personal premierului de către ministrul afacerilor europene, Victor Negrescu, din partea lui Frank Timmermans, vicepremierul european şi responsabil pentru problemele din justiţie ale statelor membre ale Uniunii.
Acesta este marele secret al aşa zisei remanieri, care nu a schimbat decât nişte nume şi nicidecum vreo iotă din anomalia politico-economică la care suntem supuşi şi care îngroapă ţara cu fiecare zi care trece de zece luni încoace. Cererile APCE sunt cât se poate de concrete: Bucureştiul trebuie să susţină o dezbatere publică adecvată pe tema criteriilor constituţionale pentru ridicarea imunităţii parlamentare; să revizuiască legislaţia penală, prin implementarea deciziilor Curţii Constituţionale care a declarat drept neconstituţionale un număr important de articole din Codul penal şi din Codul de procedură penală, concentrându-se pe combaterea corupţiei şi abuzul de putere; să se asigure că principiul separaţiei puterilor este respectat de Guvern şi de sistemul judiciar; să susţină politic şi financiar activitatea DNA şi, în fine, să asigure respectarea rolului esenţial şi autorităţii Curţii Constituţionale şi DNA de către partidele politice.
Prin urmare, nu a fost vorba de vreo trântă Dragnea-Tudose, cum comentau satisfăcuţi de pe margine chibiţii şi cei care tot speră să-l vadă odată pe liderul PSD prăbuşit. În fapt, problema s-a pus ca între doi interlopi care-şi împart cartierul şi vor să-i fenteze pe şefi: „bă, dă-mi repede alţi trei, în locul ăstora, că altfel ne bagă ăia la infringement şi ne taie fondurile”. Restul nu a fost decât circ mediatic, menit să mai ridice din pulbere cota celor care asudă pentru bine ţării. Ce, nu aţi văzut ce îngrijoraţi păreau? Am auzit şi citit tot felul de exclamaţii „victorioase” care-l dau pe Dragnea prăbuşit, aproape arestat şi lipsit de ultima fărâmă de putere, respectiv de Sevil Shhaideh, prelungirea mâinii sale drepte la capătul polonicului din oala cu banii statului. Ce eroare de interpretare! Păi în locul ei a fost propus unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Dragnea, fostul tractorist Paul Stănescu, în timp ce marea doamnă a fondurilor româneşti a fost „surghiunită” drept în coasta premierului, pe post de consilier de stat.
Deloc previzibil, preşedintele a acceptat numirea lui Stănescu, deşi noul propus are dosar penal la DNA, exact ca şi precedesoarea lui. A abandonat Johannis lupta sau vrea să înfunde şi acest cabinet? Greu de apreciat, fiindcă armele pe care le deţine sunt destul de slabe, iar Opoziţia nu-l ajută nici cât negru sub unghie. Cert este că defilarea penalilor PSD prin aproape toate ministerele dovedeşte că, până se prind iar şefii de la Bruxelles, pe plan local acest fapt – conflictul demnitarilor cu legea – a devenit, pur şi simplu, fapt comun, adică irelevant. Iar în caz de noi contestări, Dragnea poate să scoată oricând alţi miniştri din jobenul său cu baroneţi fidelizaţi.
Tudose nu-i nici el vreo uşă de biserică, nici campion al democraţiei şi nici vreun vizionar iluminat brusc de farul interesului naţional. Este un (foarte) apropiat al serviciilor secrete, ca să nu spun de-a dreptul ofiţer fiindcă nu există vreo dovadă în acest sens, un om care duce în spate o lungă listă de cursuri absolvite pe la tot felul de academii de informaţii, inclusiv în Statele Unite. Poate nu întâmplător a lăsat să-i scape porumbelul: „Avem prezumţia de nevinovăţie, da, au fost o mulţime de cazuri în care cei puşi sub acuzare s-au dovedit nevinovaţi, dar avem şi o percepţie. Şi percepţia de la Bruxelles e alta decât realitatea de aici”. Adică exact confirmarea a ceea ce ştiam cu toţii de multă vreme: că una spunem la Bucureşti şi cu totul altceva, în genunchi şi cu capul plecat, prin marile capitale europene, unde indicii gradului de corupţie din România sunt mai bine cunoscuţi decât la noi în ţară. Aceasta este şi explicaţia scrisorii trimisă de oficialul Comisiei Europene.
Cum dincolo de grupurile de generali din servicii, care patronează fiecare câte un centru de putere, comanda supremă nu mai este în ţară, ci undeva în triunghiul Bucureşti – Berlin – Washington, poziţia premierilor români trebuie interpretată şi în această cheie. Cu atât mai mult cu cât, chiar în aceste zile, Europa se confruntă cu o cu totul altă problemă, mult mai gravă, existenţială chiar: odată cu victoria dreptei în Austria, care s-ar putea coaliza la guvernare cu populiştii naţionalişti şi odată cu invitaţiile insistente ale Grupului de la Vişegrad, adresate României de a li se alătura într-o politică unitară anti-imigraţie şi antifederalistă, riscul ca Uniunea să se pulverizeze este evident. În acest context, este clar că orice derapaj al Bucureştiului va fi imediat şi sever taxat de la Bruxelles. În ce fel? Vom vedea.
