Virgil COSMA
jurnalist
Cu sau fără ajutor din afară, lovitura din interiorul DNA a reuşit. Nu mi-am făcut vreodată iluzii că ar fi vreo instituţie de sfinţi, gata să moară cu legea şi dreptatea de gât, totuşi devoalarea unei realităţi, care arată că situaţia în interiorul celui mai temut parchet din România nu este alta decât aceea din întreaga societate românească – respectiv, intrigi, săpături, interese personale mai presus de procedurile obligatorii – nu poate să nu-mi producă o profundă dezamăgire.
După apariţia unor înregistrări de la o şedinţă de lucru a DNA, care scoteau la iveală un program ţintă („vreau capete de miniştri”) destul de departe de scopul instituţiei, s-a declanşat o veritabilă criză în interior. Şefa DNA Laura Codruta Kövesi a dispus o anchetă internă pentru a afla cine „a dat din casă” şi a dispus deschiderea unor dosare penale împotriva acestora. Înregistrarea este, cel mai probabil, autentică. Falsificarea, în sensul celor susţinute de LCK, este extrem de dificilă şi presupune „potrivirea” continuităţii discursului, a tonalităţii, volumului etc., practic imposibil de realizat în afara unui de studio de mare performanţă, situaţie foarte puţin probabilă în contextul dat.
De altfel şefa DNA, în loc să anunţe că a mobilizat o echipă de specialişti independenţi care să demonstreze că banda audio este un fals, a declanşat o anchetă internă pentru a-i depista pe cei care au făcut înregistrarea. O investigaţie ca la serviciile secrete, cu testul poligraf, pe care însă mai mulţi procurori au refuzat să-l accepte. Procurorii Doru Ţuluş, Mihaela Iorga şi Nicolae Marin au sesizat Inspecţia Judiciară acuzând practicile abuzive ale şefei DNA. Laura Codruţa Kövesi nu s-a lăsat mai prejos şi i-a destituit pur şi simplu pe Doru Ţuluş şi Mihaela Iorga din funcţiile deţinute, acuzându-i de fapte grave, comise cu mai mulţi ani în urmă. Vechea practică: se ţine dovada la sertar şi se produce dezvăluirea capitală doar la momentul oportun celui care o deţine. Nu este mai puţin adevărat că cei doi proscrişi au administrat dosarele Microsoft II (faza pe miniştri) şi EADS, amblele îngropate la această oră. Dar despre asta nimeni nu a suflat o vorbă măcar.
Se spune că la DNA atmosfera a devenit apăsătoare, că se fac plângeri la CSM şi Inspecţia Judiciară şi că se transmit pe tot felul de canale ameninţări cu închisoarea. De fapt, toată lumea aşteaptă sfârşitul luptelor interne. Şefa DNA îi acuză pe unii dintre cei mai importanţi colaboratori de corupţie şi aici am ajuns la miezul problemei pentru noi, cetăţenii pe banii cărora se desfăşoară întregul circ: ce încredere putem să avem în anchetele DNA? De asta am spus că lovitura a reuşit. Indiferent de deznodământ, încrederea publică în DNA (până azi, mai mare decât în Biserică şi Armată chiar!) a fost puternic zdruncinată, ceea ce autorii ei au şi urmărit, dincolo de dărâmarea conducerii. Se mai spune că, urmare a scandalului, nu mai puţin de opt procurori DNA au cerut CSM să fie transferaţi la alte parchete. În realitate, de la începutul anului din DNA au plecat din diverse motive 19 procurori şi au venit alţi 19 în locul lor, aşadar pică teza terorii din interiorul instituţiei.
Pe de altă parte, este la fel de clar că Laura Codruţa Kövesi a făcut greşeli impardonabile instituţional. Puternic susţinută de la Bruxelles şi Washington (e o greşeală de interpretare, de fapt cele două capitale susţin din toate puterile lupta anticorupţie din România), şefei DNA i-au fost trecute cu vederea excesele profesionale şi unele derapaje de ordin moral iar verdictul de „mini-plagiat” a fost repede îngropat, în numele succeselor – reale, ce-i drept – ale instituţiei pe care o conduce. Decorată, adulată, invitată la mari evenimente internaţionale, dna Kövesi a căzut uşor în capcana suficienţei, a mitului intangibilităţii şi a excesului de încredere în îndeplinirea mandatului încredinţat. Mandat care, inevitabil va expira. Moment în care societatea românească va avea prilejul să constate dacă lupta anticorupţie a fost, în sfârşit, instituţionalizată sau a fost doar rodul unei lupte haiduceşti, dusă de două-trei persoane.
În schimb, ministrul justiţiei, Tudorel Toader, nu a lăsat niciun dubiu în privinţa direcţiei din care a venit atacul, respectiv dinspre PSD. El a făcut luni dimineaţa o declaraţie care sugerează că ar fi posibil să propună, în cele din urmă, revocarea din funcţie a şefei DNA: „Eu cred că a venit vremea clarificărilor la DNA […] Eu am tras un puternic semnal de alarmă vizavi de activitatea DNA şi am subliniat nevoia imperativă ca activitatea DNA-ului să se desfăşoare în limite constituţionale”. În chip cameleonic, ministrul a rămas totuşi prudent, căci ştie prea bine că nu poate cere revocarea din funcţie a şefei DNA fără argumente puternice pentru mediul politic extern.
Toader reia acum ceea ce a nu a reşit să ducă la îndeplinire în timpul Cabinetului Grindeanu, respectiv îndepărtarea lui Kövesi. Nu uităm că acesta, plus refuzul de a pune un prag material la abuzul în serviciu, au constituit punctul de plecare în subminarea de către PSD a propriului guvern. Intervenţia oarecum detaşată dar energică a preşedintelui Johannis, ca şi cum ar fi o problemă minoră, arată că asaltul penalilor a eşuat încă odată. Cu toate acestea, devine evident că în activitatea DNA vor interveni schimbări majore, privind modalităţile de lucru şi relaţiile din interior. Însă sper că acestea vor fi spre binele nostru, al tuturor, şi al statului de drept.
