Irina SIMINICEANU
redactor
Un francez simpatic şi celebru spunea prin 1700 că „atunci când în mâinile aceleiaşi persoane sau ale aceluiaşi corp de dregători se află întrunite puterea legiuitoare şi puterea executivă, nu există libertate”. Nu era altceva decât conturarea principiului separării puterilor în stat, care în democraţia românească este respectat doar parţial. Puterea judecătorească a rămas în afara influenţei administrative, dar şi aici pot fi ridicate obiecţii.
La noi lucrurile stau în felul următor: Liviu Dragnea şi gruparea lui, care-o fi aceea, a pus stăpânire şi pe puterea executivă, a Guvernului, şi pe puterea legislativă, a Parlamentului. Şi, în felul acesta a descoperit, şi noi odată cu el, un nou joc: joaca de-a Guvernul, numit şi „uite Guvernul, nu-i Guvernul”.
Dragnea şi gruparea lui spun că-i bună joaca asta şi în avantajul statului. Fără nicio argumentaţie serioasă, ceea ce era bun a devenit rău peste noapte, declanşând o criză ce încă nu s-a terminat şi care a adus întârzieri şi pierderi de tot felul în foarte multe domenii.
Întrebarea mea este cum e posibil să facă cineva, după bunul lui plac, un astfel de joc. Zi de zi, prin faptele şi efectele deciziilor sale, seamănă tot mai mult cu un dictator. Nu prin imagine, că aici are consilieri care îl învaţă cum să joace teatrul necesar păcălirii oamenilor simpli şi creduli.
Cum este posibil? Este lăsat, i se permite de către cei pe care, inclusiv noi, botoşănenii, i-am trimis în parlament. Parlamentarii PSD care, în loc să intre în joaca de-a Guvernul, ar trebui să ridice Botoşanii din sărăcie congenitală.
Nu poţi să nu te întrebi de ce ajung oameni cu studii, cu experienţă politică unii dintre ei, să joace ca marionetele la ordinele lui Dragnea. Cum poţi să lauzi un ministru până ieri în comunicatele de presă, azi să-l demiţi şi mâine să-l lauzi din nou? Pentru că aşa s-a întâmplat. La nici o săptămână de la răsturnarea miniştrilor din Guvernul Grindeanu, parlamentarii PSD de Botoşani au ieşit în media cu comunicate de presă în care îi laudă pe foştii miniştri. Fără a vedea vreo o problemă în faptul că săptămâna trecută i-au destiuit pe oficialii din fruntea ministerelor, acum aduc în atenţia publică lucrurile bune pe care le-au făcut aceştia.
Deputatul PSD Marius Budăi, spre exemplu, a anunţat acum două-trei zile că „în urma elaborării şi publicării în Monitorul Oficial în data de 22 iunie a unui ordin comun al Ministerelor Muncii şi Justiţiei Sociale, Finanţelor Publice, Educaţiei Naţionale, Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, de la 1 iulie angajaţii companiilor din domeniul IT vor fi scutiţi de impozitul pe venituri”.
Deputatul Tamara Ciofu a transmis, tot în urmă cu două-trei zile, că în urma demersurilor făcute la Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale s-a aprobat un ordin prin care beneficiază de burse sociale studenţii cu autism, TBC, diabet, etc”
Doi dintre cei patru miniştri lăudaţi (şi după demitere!) au fost înlocuiţi.
Nu ştiu voi, cititorii acestui ziar, cum vedeţi asta, dar mie inconsecvenţa şi incoerenţa comportamentului politic al parlamentarilor PSD îmi arată lipsa lor de maturitate politică şi de verticalitate a propriilor criterii de valorizare, sau o apropiere în gând şi faptă cu sistemul comunist ce făcea şi aplica legi după bunul plac al unui număr foarte restrîns de oameni.
Singurul care, până acum, a părut să joace în afara cântecului impus de Dragnea a fost deputatul Rozvan Rotaru, care s-a exprimat public împotriva mult-hulitei şi de-Dragnea-salvatoare Ordonanţă 13. Întâmplarea face să ştiu că punctul său de vedere a plecat de la gluma unui coleg din presă, căreia deputatul i-a căzut victimă. După ce a văzut că devine oficial nu ştia cum s-o repare mai repede şi, după ce s-a mai gândit, a lăsat-o aşa. I-a tremurat sigur partea dorsală la întâlnirile oficiale de după aia.
Nu poţi să nu te gândeşti: de ce le este frică de Dragnea? De ce se îngroapă în ridicol pentru el? Care este motivul real al unei atitudini de „ghiocel” care a început şi încă poate costa mult această ţară? Pentru că fenomenului Dragnea abia a început să capete contur. Dacă procesul său, pentru care a întors pe dos o ţară de mai multe ori deja, se termină cu bine pentru el, atunci să te ţii dictatură, fratele meu! Iar simpaticii noştri parlamentari PSD, printre care şi doctori de renume, profesori cu capacităţi superioare de înţelegere, privesc şi aplaudă la semnal. Până când? Cum spunea Montesquieu, până nu mai există libertate.
