Cătălin MORARU
redactor şef
„Libertatea presei de la noi, din păcate, este un mare avantaj, dar reprezintă şi o mare vulnerabilitate.” Declaraţia asta imbecilă, făcută ieri, îi aparţine lui Teodor Meleşcanu. Omul detaliază apoi, la fel de aiurea, că e o luptă pe minţile oamenilor, ca războiul hibrid şi alte chestii absolut inutile, pentru a justifica faptul că îl deranjează ziariştii.
Fix acum 22 de ani se lansa „Monitorul de Botoşani”. Şi în toţi anii în care am lucrat la acest ziar pe asta m-am bazat, pe vulnerabilitate. Dar pe cea a politicienilor. Pe faptul că cei care ne conduc se simt mai vulnerabili atunci când un ziarist îi întreabă ce au de gând să facă sau ce au făcut şi mai ales de ce. Şi încearcă să lucreze mai corect sau măcar se chinuie să dea o aparenţă de corectitudine activităţii lor.
Asta vrea să spună de fapt Meleşcanu. Împreună cu mulţi alţii ca el. Că s-ar simţi mult mai bine, ar dormi mai liniştit, dacă ar putea să le închidă gura ziariştilor sau dacă nu ar exista ziarişti care să deranjeze, aşa cum era în tinereţea lui revoluţionară.
E mai greu să fii ziarist azi, mult mai greu ca acum 22 de ani. Şi pentru ziarişti şi pentru consumatorii de presă. E plin peisajul media de fake news, de publicitate mascată, de abordări partinice. Ziariştii oneşti luptă să înoate în această mocirlă, iar cititorii luptă să afle adevărul, pentru că e o luptă, nu mai e aşa de simplu ca pe vremuri, în vremurile astea, ale post-adevărului şi iliberalismului.
Dar important e acest scop comun. Şi noi, şi dumneavoastră luptăm pentru acelaşi lucru. Să aflăm adevărul. Iar când discutăm despre adevăr trebuie să îl punem faţă în faţă cu minciuna, e cea mai simplă metodă de a ne da seama dacă v-a folosit sau nu la ceva „Monitorul de Botoşani” în ultimii 22 de ani. Ce decizii aţi luat în urma a ceea ce aţi citit, ce informaţii utile aţi aflat, ce schimbări aţi operat după lecturarea unor texte din ziar, cât de apropiate de adevăr au fost cele citite aici de-a lungul anilor.
Fără îndoială, pentru Meleşcanu şi ai lui ar fi mult mai simplu ca toată lumea să se uite la „Bravo, ai stil” sau „Românii au talent” şi atât, în rest să nu îi intereseze nimic. Cum spunea nu ştiu ce ministru zilele trecute, ceva de genul să spunem oamenilor că le dăm salarii mai mari, că asta îi interesează. Aşa e, toanto, dă-ne de mâncat şi de băut, că suntem un fel de animale, nu? Adică ceva de genul v-am dat bani, lăsaţi-ne în pace, că ştim noi ce facem.
Dar noi, ziariştii de la Monitorul, şi dumneavoastră, cititorii noştri, avem o istorie împreună. Şi ştim cu toţii că nu prea ştiu ce fac. Plus multe altele, care nu prea au legătură cu divertismentul, că sunt vieţile noastre în joc, în reality-show-ul ăsta în care suntem angrenaţi împreună.
Pentru că, de ce nu suportă puternicii zilei ziariştii? Din cauza mea, că scriu despre ei? Nu. Din cauza dumneavoastră, că citiţi. Aflaţi ce se întâmplă şi, culmea, mai spuneţi şi la alţii. Iar un om informat e un om periculos, nu îl mai poţi învârti pe degete fără să te întrebe, ca Moromete, pe ce te bazezi.
Aşa că, acuma că am stabilit că tu, cititorule, eşti vinovat de starea de fapt, nu îmi rămâne decât să îţi urez un sincer „La mulţi ani!”. Alături de noi, cei de la Monitorul. Pentru că, la fel ca în fiecare an, trebuie să vă spun şi de data asta că nu avem de gând să plecăm nicăieri. Sunt prea multe personaje aterizate direct din piesele lui Caragiale pe scena publică, prea mulţi nechemaţi puşi de partid şefi prin diverse locuri. Din ăştia care se enervează când văd ziarişti. Ar fi păcat să îi lăsăm să respire liniştiţi, nu?
