Citeam zilele trecute declaraţia unui primar din judeţ, liberal de felul lui, care spunea ceva de genul că, ce ar fi dacă în fiecare localitate ar fi manifestaţii de nemulţumire, după ce unii au câştigat alegerile. Am comentat imediat că primarul respectiv ori vrea să treacă la PSD, ori pur şi simplu, din democraţia asta românească a rămas doar cu regretul că ieri Ceauşescu ar fi împlinit 99 de ani.
Este acestă filozofie de „ciocul mic, noi am câştigat alegerile” şi „vrem linişte în ţară” a lui Iliescu, care a dus ţara asta unde este, pentru că asta se întâmplă, ne întoarcem în anii ’90. Parcă retrăiesc zilele cu golanii din Piaţa Universităţii. Golanii de atunci cereau ca securiştii şi comuniştii să plece din politică. Nu au putut convinge multă lume. Şi uitaţi unde am ajuns. O luăm de la capăt? Mai trebuie să treacă 25 de ani ca să dăm seama cât de proşti am fost?
Înţeleg înverşunarea din mediul politic. Aproape o treime dintre deputaţi ar scăpa de probleme, dacă ar apărea ordonanţele respective, nu mai insist pe textul lor, cine vrea să le citească, le găseşte online, sunt în dezbatere publică, am explicat şi noi în ziar capcanele legislative din conţinutul lor. Am mai găsit vreo 65 de nume grele din PSD, foşti deputaţi, foşti sau actuali preşedinţi de consilii judeţene. Plus un număr uriaş de primari. Nici la PNL situaţia nu este roz, problemele astea sunt transpartinice, liberalii, pentru mine cel puţin, s-au dovedit a fi un PSD mai mic, care vrea cam acelaşi lucru, vizavi de guvernare şi am văzut asta la Botoşani, de la listele pentru Parlament până la foştii şefi de partid care sunt acum prin arest. Mai sunt câţiva şi la ALDE, în frunte cu preşedintele Tăriceanu, deşi ALDE nu sunt sigur că îi putem spune partid. Deci oamenii au motivele lor, iar în fruntea lor stă Liviu Dragnea, care are motive foarte întemeiate să apară ordonanţele, am mai scris aici despre asta.
Ce nu înţeleg e înverşunarea din spaţiul public, mă uimeşte efectiv. Am scris aici despre oamenii care au votat PSD, că nu sunt monştri, doar vor lefuri mai mari. Cei care îi înjură ar trebui să încerce să trăiască cu nouă sute de lei lunar. Dar, oameni buni, aţi votat PSD, e în regulă. Aţi votat cumva şi să iasă Voiculescu din închisoare? Sau să scape marele om de stat Liviu Dragnea de dosarele lui penale? Eu nu ştiu să fi votat cineva aşa ceva.
Brusc, mulţi oameni, nu neapărat membri de partid, au început să devină îngrijoraţi de soarta puşcăriaşilor. După cum am scris în ziar, rata mortalităţii în penitenciare este de 3,5 la mia de deţinuţi. Rata mortalităţii în România este de 11 la mia de locuitori. Situaţia este similară şi în privinţa sinuciderilor. Informaţia este preluată din statistica UE. Asta nu înseamnă că e bine să stai în puşcărie. Dar nici nu e un motiv ca un partid întreg să lupte pentru libertatea lui Liviu Dragnea, că el este eroul principal aici, ceilalţi beneficiari sunt doar colaterali, trebuie să înţelegem asta. Aşa ceva nu am mai văzut, nici măcar în România.
Ştiu că oamenii sunt extrem de săraci, în special în bazinul electoral al PSD, şi îşi tem banii. Dar de la sărăcie până la a te căciuli şi a fi de acord cu orice pentru câţiva firfirei, eu sper că mai este drum lung. Pentru că, dacă ne lăsăm cumpăraţi aşa de ieftin, nu avem absolut nici o şansă.
Cum se poate lupta cu astea, bani contra „lăsaţi-ne să facem ce vrem”, promisiuni de salarii contra afirmaţii de genul „manifestanţii sunt plătiţi, şi ei şi câinii lor”? Simplu, prin căutarea adevărului. Deşi devine din ce în ce mai greu în România, ştiu. În primul rând, puneţi la îndoială ce citiţi sau ce auziţi în mass-media. Verificaţi şi în altă parte. Spun asta inclusiv pentru ce scriem noi în Monitorul.
Avem o televiziune care spurcă tot ce nu e PSD. Are ca patron o persoană care va beneficia direct de ordonanţa de urgenţă privind graţierea. La o alta, care varsă în eter dejecţii de ani de zile, patron este un tip ajuns multimilionar în euro – abonat la contracte cu statul pe vremea guvernării Ponta – care acum este fugar şi dat în urmărire. „Adevărul” lor e limpede că este viciat, că sunt părtinitori. Căutaţi şi în alte părţi, să vedeţi ce mai spun şi alţii. Abia apoi puteţi spune că aveţi o părere pertinentă şi sunteţi informaţi.
Pentru că, atât de trâmbiţata linişte, în democraţie e nocivă. Am văzut o pancartă la unul din protestatarii anti-Trump, pe care scria „Democraţia nu e un sport pentru spectatori”. Mi-a plăcut. Într-adevăr, când doar privim de pe margine şi uneori votăm, ajungem aici. În România anului 2017, ţara fără şosele, fără sănătate, fără educaţie, fără nimic. Însă cu oameni care intră în politică, iar unii dintre ei ajung foarte bogaţi, aşa, ca prin miracol. Dar nu vor să ajungă la închisoare, normal. Aşa că fac legi pentru ei. Iar ce vedem zilele astea e doar începutul.
Noi suntem singurii care putem face ceva, nu mai aşteptaţi nimic de la alţii. Dar, mai întâi, trebuie să învăţăm din nou să vorbim între noi. Indiferent ce părere avem, indiferent cu cine am votat, speranţa mea e că putem discuta. Civilizat. Ăsta e primul pas. Suntem împiedicaţi să îl facem, de foarte mulţi ani. Ce-ar fi ca noi, cetăţenii, să învăţăm să ne ascultăm unii pe ceilalţi? Uneori, foarte rar, am reuşit să o facem. Şi s-au întâmplat minuni. Dar au ţinut numai vreo trei zile, din păcate.
Cătălin MORARU
redactor şef
