Părinţii spanioli sunt în grevă în weekend-urile din noiembrie şi nu mai vor să facă teme cu copiii lor. Un director de şcoală din Scoţia a interzis temele pentru acasă, iar exerciţiile pe care elevii trebuie să le rezolve pentru a doua zi inspiră groază în familiile franceze. Sunt doar câteva din subiectele unor articole recente ale BBC, care a şi declanşat pe site-ul său o consultare referitoare la volumul temelor pentru acasă pe care elevii îl primesc zilnic.
Potrivit unui studiu al Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), bazat pe rezultatele evaluărilor PISA din 2012, elevii spanioli îşi petrec, în medie, 6,5 ore în fiecare săptămână doar pentru realizarea temelor, comparativ cu cele 4,9 ore dedicate pentru teme în celelalte 38 de state participante la cercetare. Cu toate acestea, elevii spanioli sunt depăşiţi la numărul de ore dedicate temelor de cei din alte 10 state, printre care şi România. De exemplu, în Irlanda, Italia, Kazahstan, România, Federaţia Rusă şi Singapore, elevii au raportat că petrec, în medie, şi peste şapte ore pe săptămână pentru a-şi face temele, în timp ce copiii din Shanghai depăşesc 14 ore pe săptămână. E mult, foarte mult şi de aceea copiii sunt foarte stresaţi. Bazându-se pe datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), care arată că 30% dintre elevii spanioli de 11 ani şi 65% dintre cei cu vârste de 15 ani se simt stresaţi de volumul mare de exerciţii pentru acasă, Alianţa Părinţilor din Spania (CEAPA) a declanşat „greva temelor”. Şi pe bună dreptate, pentru că volumul mare de teme nu aduce şi rezultate pe măsură, ba din contra, elevii spanioli obţinând rezultate extrem de slabe la testele de matematică, ştiinţă şi citire la testele PISA, recunoscute la nivel mondial. În timp ce elevii din Finlanda şi Coreea de Sud au avut rezultate net superioare, deşi şi-au petrecut sub trei ore pe săptămână rezolvând temele pentru acasă.
În locul Spaniei putem pune uşor România. Aşa cum reiese de mai sus, situaţia la noi este mult mai gravă, copiii petrecându-şi mult mai multe ore pentru rezolvarea temelor după orele de curs, dacă nu ai norocul unor dascăli care să se ghideze după principiul „noi suntem copii deştepţi şi învăţăm ce avem de învăţat în clasă”. La noi în țară, însă, vina este împărţită. Ani de-a rândul am tot scris de volumul mare de teme pe care dascălii îl impun copiilor. Acum câţiva ani, la nivel de Inspectorat Şcolar s-a decis ca profesorii de la clase să stabilească împreună cu părinţii dacă vor mai da sau nu teme pentru acasă. Ghiciţi ce s-a întâmplat?
Majoritatea părinţilor au dat în scris profesorilor că vor teme pentru acasă, unii chiar au cerut mai multe şi dacă se poate şi din tot felul de culegeri, motivând că astfel copiii lor vor fi mai bine pregătiţi. Au făcut abstracţie de faptul că pregătirea pentru viaţă nu se suprapune întotdeauna peste pregătirea şcolară. Câţi elevi strălucitori, cu multă şcoală, care de-a lungul anilor au excelat la diferite materii, nu s-au ratat ca oameni?
Nu cantitatea diplomelor asigură succesul, ci mai degrabă pregătirea pentru viaţă, care, nu întotdeauna, este similară cu 10-le pe linie de la şcoala generală, liceu sau facultate. A nu se înţelege că aceste rânduri sunt împotriva şcolii. Nu, nu sunt. De şcoală toţi avem nevoie, pentru că fără o pregătire solidă nu putem progresa. Dar, sistemul de învăţământ actual, subjugat de politicieni şi sindicalişti, încărcat cu materii inutile şi cu programe neadaptate, nu poate asigura nici pe departe un viitor decent copiilor noştri. De mici îi transformăm în sclavi. După patru-şase ore de muncă la şcoală îi punem încă pe atâtea la treabă şi acasă, ajungând ca ei să ostenească zilnic mai mult decât noi şi nelăsându-le timp pe care să şi-l dedice pasiunilor lor.
E vina noastră că încurajăm perpetuarea unui astfel de sistem bolnav care nu face altceva decât să ne îndepărteze de odraslele noastre, să ne răpească timp preţios în care ne putem cunoaşte mai bine copiii, să ne jucăm cu ei, să le citim sau să citim împreună (dacă asta vor), să ne plimbăm, să-i încurajăm să facă ceea ce le place pentru că asta îi va ajuta mai mult în dezvoltarea lor ulterioară, decât rezolvarea temelor pentru acasă.
– Marius ILINCARU
editor