Ce alegem de fapt anul ăsta? Care sunt calităţile cele mai importante ale politicianului român generic, fie că le conştientizăm sau nu, care vor conta în decizia de vot de la sfârşitul acestui an?
Ca să fie mai clar la ce mă refer şi să avem şi o comparaţie relevantă, să luăm, spre exemplu, cazul alegerilor de acum patru ani. În 2012, după opt ani de regim Băsescu, alegerile pentru Parlament aveau să fie câştigate masiv de către o alianţă PSD-PNL, cunoscută sub numele de USL. Victoria acestei alianţe a fost atât de previzibilă încât a ajuns să se spună, mai în glumă mai în serios, că în multe locuri din ţară putea să candideze sub sigla USL şi o mătură şi tot ar fi luat cele mai multe voturi.
Prin urmare prima şi cea mai importantă calitate a politicianului de succes electoral acum patru ani era să fie candidat pe lista USL. Dar asta nu se putea întâmpla decât cu anumite condiţii. Iată-le, pe scurt: să fie în graţiile unui lider important al PSD sau PNL, fie că vorbim de unul la nivel naţional, fie unul judeţean, fie unul de localitate importantă din judeţul respectiv. Aşadar apartenenţa la una dintre găştile pe val din cele două partide era o condiţie esenţială. Iar asta se putea obţine cel mai uşor prin a-ţi cumpăra efectiv locul. Fiind sigură de succes, USL, prin leadershipul celor două partide componente, îşi permitea să facă din acele alegeri şi un mare bussines. Iată deci o altă condiţie şi, implicit, calitate de succes: potenţa financiară a politicianului. Nu că asta n-ar fi contat mult şi la alte alegeri, dar în 2012 această calitate a fost chiar în top. La nivel de mesaj, lucrurile erau şi mai clare: pe valul anti-Băsescu care a ras atunci orice alternativă la USL, politicianul prototip al lui 2012 nu trebuia decât să recite o partitură deja clasicizată: Jos regimul Băsescu!
Ce-i trebui acum, în 2016, unul politician pentru a avea succes? Răspunsul ţine, evident, de contextul politic şi atmosfera publică care sunt, cum uşor se poate observa, foarte diferite faţă de acum patru ani. Iată lista principalelor calităţi necesare unui politician de succes, tip 2016 , aşa cum le văd în acest moment:
1.Pentru că nu mai există un partid sau o alianţă dominantă, cum era USL acum patru ani, prima garanţie de succes în 2016 e să fi pe lista scurtă a liderului sau liderilor supremi din partidele cu şanse reale de a accede în Parlament. După părerea mea acestea sunt doar trei în acest moment, excluzând UDMR: e vorba de PSD, PNL şi ALDE. PMP-ul lui Băsescu şi USR-ul lui Nicuşor Dan sunt pe muchie şi chiar dacă intră în Parlament, numărul “fericiţilor” care vor accede acolo de pe listele celor două partide va fi oricum foarte mic. Nici ALDE nu stă foarte grozav, dar măcar nu are emoţii. O negociere deşteaptă cu liderii de la Bucureşti, pentru că filialele ALDE sunt extrem de slabe, îţi poate aduce un mandat de parlamentar.
2.Dacă nu eşti în graţiile liderilor de la centru din alte motive, atunci contează şi potenţa financiară, chiar dacă nu atât de mult ca în 2012. E mai important însă, având în vedere competiţia strînsă din acest an, să ai, ca politician, şi o influenţă reală măcar pe un segment electoral, fie local, fie naţional. Fie că eşti deja o personalitate apreciată, cu oarecare notorietate, fie că ai făcut ceva concret ca politician pentru o parte din electorat, imporatnt e să poţi dovedi liderilor de la centru că aduci partidului plus-valoare electorală.
3.Mai mult ca în 2012, anul acesta succesul la alegerile parlamentare va depinde foarte mult de influenţa primarilor tocmai aleşi. Prin urmare, o altă condiţie importantă de succes e să ai măcar câţiva primari importanţi din judeţul în care vrei să candidezi care să te susţină. Poţi să-i cumperi, dacă-ţi permiţi, sau să convingi şeful filialei de judeţ să te ajute.
4.Cu ce mesaj poţi fi convingător în 2016? Şi aici e vorba tot de nişte clişee electorale pe care e bine să le înveţi, eventual să te convingi că şi crezi în ele, cum ar fi, pe scurt: tehnocraţii sunt răi pentru ţară, cu variantele hard: sunt nişte trădători de ţară, vânduţi lui Soros, americanilor, francezilor, nemţilor sau, de ce nu, ”elitei malefice” a lumii de azi. Alt mesaj important: România e în pericol de a-şi pierde identitatea, fiind subminată atât în interior cât şi din exterior de cei care militează pentru drepturile minorităţilor (cele sexuale şi rasiale depăşindu-le ca importanţă pe cele etnice, cum ar fi maghiarii, mai relevante cu ani în urmă). Apoi e clar că trebuie să fii vehement anti-refugiaţi, dar aici e oricum bătaie mare, aşa că e bine să fii, dar cu asta nu te prea remarci: cam toţi politcieni noştri sunt la fel pe tema asta.
5.În final, dacă-ţi permiţi şi o echipă bună de consilieri, nu strică să te afişezi drept un politician cool. Se poartă în 2016, mai mult decât oricând în trecut. Iar cool la noi înseamnă să fi activ pe reţele sociale, să ai păreri despre orice şi să le afirmi cât mai strident şi mai colorat, să pari şi uşor îngrijorat, dacă nu militant, de chestiuni de mediu (tăierea pădurilor e o temă sigură).
Pavel LUCESCU
jurnalist
