Cu fiecare zi ce trece neamţul providenţial demonstrează că e din ce în ce mai nepotrivit pentru misiunea la care s-a înhămat mai mult decât benevol. Devine tot mai clar că lui Iohannis numai de România şi români nu-i pasă. Considerând că se află încă pe cai mari, preşedintele a inversat priorităţile şi în loc să facă ceva care să justifice entuziasmul şi încrederea celor care l-au votat în 2014, trage focul la oala lui. Pentru neamţul providenţial priorităţile naţionale sunt reprezentate de vacanţe peste hotare. Nici măcar vizite de lucru sau întâlniri oficiale. Pur şi simplu omul a luat meridianele lumii la măsurat. Pas cu pas, să nu-i scape vreunul. Abia venit dintr-o vacanţă, îşi ia concediu.
Recent, Administraţia Prezidenţială a precizat că preşedintele lipseşte în perioada 17-25 august, fiind plecat într-o deplasare particulară în Germania. Deja nu mai este „vacanţă privată” cum s-a întâmplat în 2015, când cuplul prezidenţial s-a relaxat în Insulele Madeira. Atunci, Administraţia Prezidenţială a considerat că e cazul să spună ceva abia după ce ziarele din Portugalia au comentat pe marginea subiectului. Dacă portughezii tăceau, românii cu atât mai mult.
Până la urmă nu deranja chiar aşa mult că preşedintele a considerat că e şi el om şi are dreptul să ia o pauză. Însă concediile şi vacanţele s-au înmulţit. Chiar dacă e prezentat ca un personaj mai mult decât providenţial – vă daţi seama? „Neamţul providenţial”, cu o asemenea recomandare nu mai e nevoie de fapte pentru a demonstra ceva – Iohannis a început să lucreze după tipicul românesc. Concediile sunt camuflate în tot felul de deplasări oficiale. De ce era necesar ca şeful statului să se deplaseze la Festivalul Mozart de la Salzburg? O întrebare la care Iohannis a dat un răspuns anemic. E drept că s-a întâlnit cu Heinz Fischer, dar n-a fost vorba de o discuţie foarte productivă. Nici măcar o discuţie oficială.
Şi când nu e plecat în deplasări, vizite, vacanţe sau concedii peste hotare, preşedintele tot nu poate sta locului. Se tot deplasează la Sibiu, blocând traficul cu coloana oficială. Ce caută pe acolo, nu e greu de bănuit. La câte case are, poate că se duce să verifice dacă nu i-au tăiat gazul sau curentul electric ori poate încasează personal chiria, după cum s-a înţeles cu oamenii pe care i-a primit în casa lui.
La finele anului trecut proiectul de buget pe anul acesta oferea Administraţiei Prezidenţiale 56 de milioane de lei, sumă care nu numai că a fost alocată, dar riscă să fie depăşită cu mult. Cu 40% mai mult decât în 2015. Şi mai mult de dublu decât s-a cheltuit în ultimul an din ultimul mandat al preşedintelui jucător Băsescu. Printre multe altele, s-a investit în reamenajarea parcului Palatului Cotroceni. Parc închis accesului publicului, dar dacă neamţului îi place să planteze trandafiri…
Mai nou, cartea „Pas cu pas” a preşedintelui, care când nu călătoreşte scrie, o să fie publicată în China. În urma unor dedesubturi care s-au lăsat cu scandal şi cu multe semne de întrebare. Dar cum paravane mediatice sunt cu duiumul, cam prea puţin s-a vorbit despre această manevră. Pentru a închide gurile cârcotaşilor s-a precizat în cele din urmă că toate cheltuielile legate de traducerea şi publicarea unei opere aşa de valoroase vor fi suportate de chinezi. Comunicatul bâjbâit de Institutul Cultural Român scârţâie, dar cât timp toată lumea era cu ochii pe Jocurile Olimpice, mânăria a trecut cam nebăgată în seamă.
Ţinând cont de climatul politic de la ei, e greu de crezut că pe chinezi îi pasionează aşa o operă care n-a stârnit interesul editorilor din ţări mai apropiate pe plan politic şi geografic. E vorba de interese, de dedesubturi. Şi dacă ţinem cont de faptul că singurul interes al preşedintelui este să-şi vândă cartea, e uşor de cocluzionat cine are de câştigat. Nu m-ar mira ca preşedintele să tragă o fugă la lansare, să le arate chinezilor cum stă treaba cu păşitul. Cum termină cu vizita în Germania, revine în ţară cu un ocol prin China.
Ne costă, preşedintele ne costă din ce în ce mai mult. Parcă nu se mai satură, dar nu-i nicio problemă, cât timp nu dă de la el. Dar să nu uităm că Iohannis e preşedintele nostru, iar costurile extravaganţelor prezidenţiale noi le suportăm. Leu cu leu.
Ciprian MITOCEANU
scriitor
