Secol pierdut de România

Un studiu BNR arată că România a revenit la acelaşi nivel de dezvoltare economică relativă faţă de UE ca acum 100 de ani.

România a revenit, după un secol, la acelaşi nivel de dezvoltare relativă faţă de celelalte ţări, calculat ca PIB pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, respectiv 59% din media Uniunii Europene, faţă de 67% din media UE în 1913, potrivit datelor prezentate ieri de Valentin Lazea, economist şef la Banca Naţională a României (BNR), într-o conferinţă de profil, informează Agerpres.

„Contextul ultimilor 100 de ani este următorul: în 1913 România mică, deci fără Transilvania şi Basarabia şi provinciile ulterior alipite, România mică deci avea un PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare echivalent cu 67% din media europeană de atunci, conform profesorului Murgescu, care are a publicat extensiv pe această temă. În 1938 am pierdut o bună parte din această poziţie. România mai avea 51% din media europeană, iar în anii comunismului, deşi s-au încercat paşi prin industrializarea forţată, prin încercarea de modernizare a economiei, a scăzut la 32%, tocmai pentru că economia comunistă are nişte racile inerente, fundamentale, legate de nepromovarea inovaţiei şi nepermiterea spiritului antreprenorial. În 2000, după primii 10 ani de tranziţie, scăzusem la 26% din media Uniunii Europene. Astăzi, mai precis la sfârşitul anului trecut, în 2016, PIB-ul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a ajuns din nou la 59% din media Uniunii Europene. Deci putem spune că după un secol România a revenit la acelaşi nivel de dezvoltare relativă faţă de celelalte ţări”, a spus Valentin Lazea.

Progrese înregistrate după Revoluţie

Acesta susţine că, dacă ne uităm la ultimii 25 ani, anii post Revoluţie, pot fi văzute nişte progrese indiscutabile. Astfel, PIB a crescut de peste patru ori, rata inflaţiei a scăzut de la aproape 40% la -0,6% în 2015. Şomajul a fost mai mult sau mai puţin constant, în afară de un vârf prin anul 2000. În ceea ce priveşte deficitul bugetar şi deficitul de cont curent, acestea au avut o evoluţie sinuoasă, urcuşuri şi coborâşuri, iar datoria publică a crescut la 38% .

Totodată, Lazea a afirmat că în ultimii 25 de ani am avut perioade de reforme importante, 1997-2006 şi 2010-2014, care au alternat însă cu perioade modeste.

Potrivit oficialului BNR, România a reuşită să obţină spre mijlocul anului 2015 indicatori macroeconomici impresionanţi ca urmare a măsurilor luate în intervalul 2010-2014. Astfel, din 2015 şi până în prezent, România îndeplineşte cele cinci criterii de la Maastricht. În plus, România a ajuns la un moment să îndeplinească MTO – medium term objective sau obiectiv bugetar pe termen mediu. Mai mult, România a ajuns să îndeplinească 13 dintre cei 14 indicatori din tabelul de bord urmărit în cadrul Semestrului European.

Stabilitate pusă în pericol de guvernanţi

Cele mai multe dintre aceste realizări au fost păstrate, dar unele sunt în pericol din cauza politicilor pro-ciclice, în primul rând fiscale, dar şi salariale, spune el. „Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit foarte mult tuturor celor prezenţi aici este evoluţia celor două deficite, aşa numitele deficite gemene: deficitul bugetar şi deficitul de cont curent. În ceea ce priveşte deficitul bugetar, România avea la sfârşitul anului trecut al treilea cel mai mare deficit din Uniunea Europeană după Franţa şi Spania. Acesta după ce ani la rândul fusesem la MTO. La sfârşitul anului trecut aveam al treilea cel mai mare deficit, fără a se lua în calcul relaxarea fiscală din 2017 şi fără a se lua în calcul relaxarea fiscală din 2018, pentru că şi la anul vom avea relaxare fiscală. În ceea ce priveşte deficitul de cont curent, România avea la sfârşitul anului trecut al treilea cel mai mare deficit din Uniunea Europeană, după Marea Britanie şi după Cipru”, a spus Valentin Lazea.

Acesta a precizat că România are un potenţial de creştere a PIB de 3,5% în prezent.

Lazea a mai subliniat că redistribuţia îi face pe oameni să fie nemulţumiţi în sensul că „fructele creşterii economice” nu se simt în buzunarul tuturor şi că există discrepanţe atât între regiunile ţări,i cât şi între categorii de vârstă sau grupe ocupaţionale. Printre posibilele soluţii de a diminua inegalitatea Lazea a menţionat revenirea la globalizarea veniturilor, impozitare progresivă, creşterea salariului minim, îmbunătăţirea educaţiei, dar şi creşterea mobilităţii forţei de muncă.