Cehii și slovacii au mai încercat să scape de comunism în 1968, dar rușii i-au invadat cu tancurile.
„Revoluția de catifea” a fost mișcarea pacifistă prin care partidul comunist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii și a revenit la democrație.
La cehi a început mai devreme, în 1977, an în care, în spiritul Primăverii de la Praga – perioada revoltei anticomuniste și antisovietice din Cehoslovacia anului 1968 – un grup de intelectuali a publicat un manifest numit “Carta 77”, în care își exprimau dezacordul cu regimul. O altă premisă a evenimentelor din noiembrie-decembrie 1989 era sărăcia populaţiei, pe fondul unei economii ineficiente, care dusese la corupţie, nepotism şi o înflorire a pieţei negre. Oamenii dădeau semne că ajunseseră la capătul răbdării.
Arestarea lui Václav Havel
O demonstrație a mai avut loc și pe 21 august 1988, dar a fost înăbuşită brutal de către autorităţi.
La începutul anului 1989, pe 16 ianuarie, se comemorau 20 de ani de când studentul Jan Palach îşi dăduse foc în Piaţa Wenceslas de la Praga, în semn de protest faţă de ocupaţia sovietică. Temându-se de manifestaţii, partidul i-a ameninţat cu represalii pe cei care ar fi ieşit în stradă, ceea ce a atras atenţia publicului şi a mobilizat mulţimea. Poliţia s-a ţinut de cuvânt şi a intervenit în forţă, arestând manifestanţi – între care şi Václav Havel.
Astfel de manifestaţii, mai mari sau mai mici, prin care glasurile celor ce protestau împotriva regimului se auzeau tot mai tare, s-au mai organizat în lunile ce au urmat. Activiştii pentru drepturile omului plănuiau un mare protest pe 10 decembrie, Ziua Drepturilor Omului, dar au avut ocazia să facă asta mai repede, fiind grăbiţi de căderea Zidului Berlinului şi de alte evenimente. Uniunea Socialistă a Tinerilor a obţinut autorizaţie să comemoreze, la 17 noiembrie, 50 de ani de la închiderea universităţilor şi a şcolilor superioare de către nazişti. La acea manifestaţie au venit şi organizaţiile civice şi anticomuniştii, iar lucrurile au degenerat.
Demonstraţii studenţeşti la Bratislava
Slovacii au început prin demonstrații studențești pe 16 noiembrie 1989, în Bratislava. Cehii i-au urmat în ziua următoare prin manifestația de la Praga, la care au luat parte 15.000 de studenți. Spre deosebire de Bratislava, la Praga s-au înregistrat 600 de răniți. Ulterior, a început o grevă a studenților praghezi, la care s-au alăturat și actorii teatrelor din Praga. La Praga, poliția a atacat mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstrațiilor, tot mai mulţi oameni au ieşit în stradă, iar în numai câteva zile, numărul protestatarilor din capitală ajunsese la circa 500.000.
A fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac se dădeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav Adamec.
Din 19 noiembrie 1989, Forul Civic (Občanské Fórum = OF) în Cehia și Publicul Împotriva Violenței (VPN) în Slovacia au fost vocea tuturor protestatarilor; cele două încearcă dialogul cu puterea comunistă. Manifestațiile se extind în toată țara.
Grevă generală a cehilor şi slovacilor
Pe 24 noiembrie Milos Jakes, secretarul general al Partidului Comunist demisionează. Dar pentru că în Partidul Comunist erau lupte pentru putere, cehii și slovacii organizează o grevă generală de două ore pe 24 noiembrie 1989. Greva are loc în toată țara și în toate sectoarele din economie.
Văzând determinarea cehoslovacilor, comuniștii sunt de acord să negocieze cu liderii mișcărilor de protest pe 28 noiembrie. În urma acestor negocieri, pe 29 noiembrie este abolit articolul din Constituție care prevedea monopolul Partidului Comunist.
Pe 5 decembrie este îndepărtată sârma ghimpată de la granița cu Austria și Germania. Pe 10 decembrie este desemnat un guvern federal condus de Marián Čalfa, după două tentative eșuate. În aceeași zi, președintele comunist Gustáv Husák se retrage. A fost instalat primul guvern (începând cu 1948), în care miniștrii neafliliați Partidului Comunist constituiau o majoritate.
Pe 28 decembrie Alexander Dubcek este ales președinte al Parlamentului, iar pe 29 Vaclav Havel devine devine Președintele Cehoslovaciei.
Întreaga conducere a Partidului Comunist, în frunte cu Miloš Jakeš, a demisionat, apoi partidul s-a desființat, în fapt. Astfel, întregul proces a primit numele „Revoluţia de Catifea”, pentru că s-a desfăşurat oarecum paşnic, fără vărsări de sânge, cum s-a întâmplat în România, de pildă.
În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, în urma cărora au ieșit învingători Forumul Civic (ceh) și Publicul Împotriva Violenței (slovac).
Secesionism şi reunire în UE şi NATO
Evoluția politică și sciziunile ulterioare ale acestor partide au clătinat federația în anii 1991 și 1992. După o puternică mișcare naționalistă secesionistă în 1993, a urmat separarea Republicii Cehe și Slovaciei. Vaclav Havel a devenit primul președinte al Cehiei (capitala Praga), iar Vaclav Klaus a preluat funcția de premier, în timp ce în Slovacia, Vladimir Mečiar a devenit noul șef al statului slovac, cu capitala la Bratislava.
Republica Cehă și Slovacia au devenit, ulterior, membri ai Alianței Nord-Atlantice și în mai 2004 au aderat împreună la Uniunea Europeană.
Termenul folosit pentru despărțirea celor două țări a fost „divorțul de catifea” ca o analogie la revoluția de catifea, care a adus sfârșitul comunismului, și a avut loc la 1 ianuarie 1993.
Inițial, cetățenia dublă nu a fost permisă, deși după câțiva ani a devenit posibilă. Puține persoane dețin la ora actuală cetățenie dublă cehă și slovacă, și după aderarea ambelor țări la Uniunea Europeană în 2004, această problemă a devenit aproape inexistentă. Cetățeni ai ambelor țări noi au avut dreptul de a călători în cealaltă țară fără pașaport și au putut să lucreze fără permisiune oficială (acest drept a fost folosit de foarte mulți slovaci care au plecat să lucreze în Cehia).
Dizolvarea federației cehoslovace a avut impact negativ asupra ambelor economii, mai ales în 1993, din cauză că relațiile de import-export între cele două republici au trebuit să devină internaționale și au apărut taxe vamale.
Creștere economică în ambele ţări
Înaintea „divorțului”, au fost multe speranțe că dizolvarea federației va aduce beneficii economice pentru Cehia, care nu va mai trebui să suporte o Slovacie mai puțin dezvoltată. Aceste speranțe nu au fost realizate în plin, deși Cehia a demonstrat o creștere economică destul de semnificativă, în contextul tranziției, în anii 90.
O altă prezumție economică a fost faptul că Slovacia va deveni o economie tip „tigru” nefiind eclipsată de Cehia. Acest lucru s-a întâmplat, mai ales după 2000, când Slovacia a devenit o economie cu o creștere economică foarte puternică. Deși la ora actuală Cehia are un PIB pe cap de locuitor mai ridicat decât cel slovac, Slovacia a arătat o creștere economică mai mare ca Cehia în ultimii ani și a intrat într-o perioadă de boom economic.
Cehia are o populație de 10,65 milioane de locuitori, iar Slovacia 5,45 milioane. La aceste populații, Cehia are 1.250 de kilometri de autostradă, iar Slovacia 720 de kilometri (cam cât România, care are o populație de cinci ori mai mare). Ambele țări au reușit să își dezvolte atât industria cât și agricultura, având performanțe deosebite în ambele domenii.
În 2019, Cehia s-a confruntat cu proteste de amploare, sute de mii de cehi au ieșit în stradă pentru a cere demisia premierului Andrej Babis, văzut ca un afacerist corupt.
Și în Slovacia au avut loc proteste mamut în ultimii doi ani, în urma asasinării unui jurnalist de investigație, care urma să publice o anchetă despre afacerile dintre mafia italiană și politicieni slovaci corupți. Protestele au dus la demisia guvernului.
