Al Treilea Război Mondial este deja în desfășurare. În Ucraina

• La trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, conflictul a căpătat o dimensiune internațională semnificativă, implicând zeci de țări prin sprijin militar, economic sau ideologic.

• Ucraina și Rusia depind de susținători externi: NATO și aliații săi pentru Ucraina, respectiv China și alți actori din Sudul Global pentru Rusia.

• În timp ce sprijinul internațional devine tot mai fluctuant, viitorul conflictului va depinde în mare măsură de deciziile strategice ale principalilor actori globali.

La trei ani de la început, invazia Rusiei a atras zeci de țări în conflict și oricând diferite țări se pot alătura conflictului, scriu jurnaliștii de la Politico.

Dacă ai fi mers pe liniile frontului în primele săptămâni ale războiului din Ucraina, probabil ai fi auzit strigăte în ucraineană și rusă, poate amestecate cu voci care vorbeau limbi regionale precum buriată și cecenă. Astăzi, trupele de pe ambele părți ale liniei de conflict comunică în spaniolă, nepaleză, hindi, somaleză, sârbă și coreeană. Limbile străine vorbite în tranșeele pline de noroi sunt doar un semn al modului în care conflictul a căpătat o dimensiune tot mai internațională.

Tehnologie globală pe câmpul de luptă

Pe cerul deasupra câmpului de luptă, o dronă iraniană Shahed ar putea fi interceptată de un sistem american de apărare anti-aerian, în timp ce, la sol, artileria germană trece cu viteză pe lângă obuzele nord-coreene.

La aproape trei ani de la începutul războiului, chiar și cei mai înverșunați izolaționiști ar avea dificultăți să mai prezinte conflictul ca pe un „conflict regional” între Rusia și Ucraina.

Ceea ce a început în februarie 2022 ca cel mai mare război terestru european de la Al Doilea Război Mondial, concurează acum pentru titlul de cel mai global conflict de la Războiul Rece, cu zeci de țări implicate direct sau indirect.

Această dimensiune internațională a conflictului ar putea în cele din urmă să-i decidă soarta, deoarece Ucraina riscă să-și piardă cel mai mare susținător, odată cu posibila ascensiune a lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite, în timp ce Rusia atrage sprijin tot mai mare din partea celorlalți inamici ai Washingtonului, în special Coreea de Nord.

„Ultima dată când am văzut ceva similar a fost probabil invazia sovietică a Afganistanului”, a declarat renumitul istoric al Războiului Rece, Sergey Radchenko. „Când exista sprijin pentru mujahedini din partea Occidentului, dar și din partea Pakistanului, și toată lumea se implica.”

Război prin interpuși

Când Moscova a lansat atacul său pe scară largă asupra Ucrainei în februarie 2022, Kremlinul și propagandiștii săi l-au justificat ca pe o mișcare necesară și defensivă împotriva NATO.

Opiniile sunt împărțite cu privire la faptul dacă președintele rus Vladimir Putin a intenționat cu adevărat să înfrunte așa-numitul Occident colectiv cu armele pregătite. Totuși, există un consens larg că se aștepta ca războiul să se încheie în câteva zile — și că, pe bună dreptate, conta pe faptul că Occidentul va răspunde cu o atitudine de condamnare, dar în mare parte de acceptare, similară cu cea manifestată față de anexările sale anterioare în Ucraina, Moldova și Georgia.

„Ar fi fost un conflict local dacă s-ar fi încheiat rapid,” a spus Radchenko. „Dar nu a fost așa.”

Ucrainenii au ripostat cu îndârjire, iar trupele lui Putin s-au împotmolit suficient de mult încât Occidentul să ia poziție. Europa a început să se îngrijoreze că propria sa securitate era în joc; SUA aveau o imagine de apărat ca susținător al democrației și al securității europene. În doar câteva zile, arme și informații occidentale au început să curgă spre Ucraina, ajutându-i pe ucraineni să respingă avansul rusesc și să internaționalizeze conflictul.

Problema conflictelor internaționalizate

Pe măsură ce timpul a trecut, iar atât Ucraina, cât și Rusia s-au confruntat cu lipsa de muniție și cu trupele suprasolicitate, dimensiunea internațională a conflictului a devenit tot mai vizibilă și mai importantă.

Astăzi, ambele țări depind de ajutor extern: Ucraina, pentru a rezista; Rusia, pentru a-și menține dominația în aer și pe teren, în timp ce încearcă să minimizeze impactul războiului asupra propriei populații.

În timp ce ambele părți au făcut apeluri către lumea întreagă pentru resurse suplimentare, au avansat și revendicări ideologice majore. Ucraina susține că luptă pentru „democrație”; Rusia afirmă că duce o cruciadă împotriva a ceea ce numește hegemonia americană și „Occidentul colectiv.”

Oferta Moscovei pentru o „ordine mondială multipolară,” oricât de vag definită, s-a dovedit suficient de convingătoare pentru ca Iranul să-i furnizeze drone Shahed și Coreea de Nord să-i trimită rachete balistice, milioane de obuze și, mai recent, mii de soldați.

Cel mai mare sprijin pentru Moscova vine din partea Chinei

Așa-numitul Sud Global s-a aliniat, de asemenea, de partea lui Putin sub umbrela BRICS, un club de țări care, în ciuda diferențelor majore dintre ele, au găsit un teren comun în resentimentele lor față de un sistem care le-a marginalizat din instituții-cheie precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

Cel mai mare sprijin pentru Moscova vine din partea Chinei, care a jucat un rol crucial în susținerea economiei rusești împotriva sancțiunilor occidentale, oferindu-i o piață pentru petrolul și îngrășămintele sale, dar și acces la tehnologia de care are urgent nevoie.

„India și altele pot face comerț cu Rusia, și asta este semnificativ. Dar nimic nu se compară cu ceea ce aduce China în ecuație,” a spus Alexander Gabuev, director al Carnegie Russia Eurasia Center.

Pe de altă parte, Rusia a continuat și extins vechea sa practică de război hibrid, creând probleme și adâncind fracturile existente în străinătate.

Totuși, spre deosebire de Războiul Rece, nu există conflicte prin intermediari în care Moscova să poată lovi NATO direct. Așadar, „Rusia încearcă să găsească alte instrumente pentru a riposta,” a spus Gabuev. „Să impună costuri, să provoace durere, să se răzbune.”

Aceasta a inclus interferențe în alegeri, incendieri și alte acte de sabotaj, precum și sprijin pentru diverși actori și grupuri anti-occidentale: de la finanțarea unui oligarh pro-rus hotărât să deturneze parcursul pro-UE al Moldovei, până la furnizarea de date rebelilor Houthi din Yemen pentru a-i ajuta să lovească navele occidentale în Marea Roșie.

Sprijinul occidental

Între timp, adversarii Rusiei nu au stat pe loc. Mesajul Kievului, transmis de președintele Volodimir Zelenski, i-a adus peste 220 de miliarde de dolari în ajutor din partea Europei și a SUA. Țările NATO au livrat arme din ce în ce mai puternice: de la obuze de artilerie howitzer la începutul războiului, până la avioane de luptă F-16 și rachete cu rază lungă de acțiune ATACMS în prezent.

Într-un semnal geopolitic cât se poate de clar adresat Moscovei, Uniunea Europeană a avansat cererile de aderare ale Ucrainei, Moldovei și Georgiei. Fără ajutorul occidental, războiul nu ar fi supraviețuit primului an și s-ar fi încheiat cu o „înfrângere zdrobitoare” pentru Ucraina, a spus Gabuev.

Cu toate acestea, Occidentul a respectat anumite limite, optând pentru o strategie de incrementalism precaut în loc de escaladare. Spre frustrarea Kievului, livrările de arme au venit în etape și cu reguli stricte atașate.

Linii roşii respectate

De aproape trei ani, liderii din SUA și Europa au ignorat apelurile din ce în ce mai disperate ale Kievului de a permite utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte din interiorul Rusiei.

De cealaltă parte, în ciuda amenințărilor frecvente din partea Moscovei că ar putea lansa un atac nuclear asupra unui oraș occidental, butonul roșu pare să fie considerat interzis. Și, în ciuda alarmelor venite din partea țărilor de pe flancul estic al Europei cu privire la o posibilă invazie rusă, trupele Moscovei au evitat să intre pe teritoriul NATO.

China, de asemenea, a respectat unele dintre liniile roșii ale Occidentului, asigurându-se că nu încalcă direct sancțiunile occidentale (deși o face indirect) și, pentru moment, nu a furnizat Rusiei arme letale (deși a livrat piese individuale și, conform unor rapoarte recente, este suspectată că ar fi livrat drone).

Prezența trupelor străine pe teren, o linie de netrecut

De ambele părți, prezența trupelor străine pe teren a părut să fie o linie de netrecut. Deși unele voci, cel mai notabil președintele francez Emmanuel Macron, au vehiculat posibilitatea desfășurării de trupe occidentale, ideea nu a depășit niciodată stadiul de propunere rapid respinsă.

Asta nu înseamnă că aceste linii roșii nu au fost testate. Ucraina a invadat regiunea Kursk din Rusia și a folosit arme occidentale pentru a lovi ținte rusești, cum ar fi Flota Mării Negre. Trupe nord-coreene au călătorit în Rusia. Iar președintele american în exercițiu, Joe Biden, a dat în cele din urmă undă verde utilizării de către Ucraina a armelor cu rază lungă de acțiune ATACMS împotriva țintelor de pe teritoriul rus.

Cu toate acestea, problema conflictelor internaționalizate — așa cum Ucraina descoperă — este că susținătorii externi pot fi capricioși, iar angajamentul lor nu este mai profund decât durata următoarei campanii electorale.

Dorința de a sprijini o victorie a Ucrainei a scăzut considerabil în Washington și Bruxelles

Spre sfârșitul anului 2024, dorința de a sprijini o victorie a Ucrainei — definită ca o revenire la granițele din 1991 — a scăzut considerabil în Washington și Bruxelles.

Chiar înainte de victoria lui Trump, ideea unei „controlări” sub forma unui acord care să înghețe conflictul și să implice cedarea de teritoriu de către Ucraina a trecut de la a fi un subiect tabu la a deveni un punct de referință.

„A fost clar de la început că, dacă Ucraina nu câștigă suficient de repede, America va renunța,” a spus Nina Hrușciova, profesoară de relații internaționale la New School din New York și strănepoata liderului sovietic Nikita Hrușciov.

„Toată această situație a fost privită încă de la început ca un serial de la Hollywood,” a spus ea. Inițial, a adăugat ea, susținătorii Ucrainei au crezut că totul se va încheia după un singur sezon. Dar apoi a urmat un al doilea. „Iar acum suntem la al treilea, și, desigur, atenția a scăzut,” a continuat ea. „Nu vrem un al patrulea sezon, dar se va întâmpla.”

Radchenko, istoricul, are o abordare mai indulgentă. „Pentru Statele Unite, evitarea unui război nuclear cu Rusia a fost întotdeauna prioritatea numărul unu în acest conflict. A doua prioritate este să ajute Ucraina să câștige,” a spus Radchenko, adăugând: „Aceste două obiective concurente trebuie cumva reconciliate.”

În plus, spre deosebire de susținătorii Rusiei, sprijinitorii Ucrainei trebuie să țină cont de opinia publică. Un sondaj al Pew Research Center din iulie a arătat că americanii sunt împărțiți în mod egal cu privire la responsabilitatea țării lor de a ajuta Ucraina.

Sfârșitul războiului

Pe măsură ce conflictul se apropie de începutul celui de-al patrulea an, niciuna dintre părți nu primește tot ajutorul de care are nevoie. Între timp, conflictul seamănă mai mult cu un război de uzură din Primul Război Mondial decât cu un al Treilea Război Mondial de înaltă tehnologie.

„Ar fi logic să vedem mii de iranieni și o armată compactă de chinezi luptând [pentru Rusia] în Ucraina chiar acum,” a scris în octombrie Alexandr Dughin, gânditorul ultranaționalist rus considerat unul dintre ideologii războiului din Ucraina.

„Este logic ca cei care sunt împotriva hegemoniei occidentale și susțin o lume multipolară să sprijine Rusia prin acțiuni. Și Rusia îi va sprijini apoi în propriile lor războaie antiimperialiste.”

Până acum, visul de solidaritate globală al Rusiei nu a produs decât fum. Se estimează că Rusia pierde aproximativ 30.000 de soldați pe lună și reușește să recruteze doar tot atâția pentru a-i înlocui. Coreea de Nord (deocamdată) nu furnizează suficienți soldați pentru a face o diferență semnificativă.

Kievul se află într-o situație disperată

Kievul se află într-o situație și mai disperată. Îndoielile cu privire la profunzimea sprijinului occidental cresc exact în momentul în care ucrainenii se confruntă cu o altă iarnă dificilă, slăbiți de moralul scăzut și suferind de un deficit în aproape toate domeniile. Potrivit unei estimări a Pentagonului, țara are suficiente trupe pentru a rezista doar încă șase până la douăsprezece luni înainte de a întâmpina probleme serioase.

Cu ambele părți — Rusia și Ucraina — luptând să mobilizeze suficienți oameni proprii, cele două tabere au recurs la folosirea ca „pansament” a mii de străini, în special din țări sărace, pentru a-și suplimenta forțele.

Pe lângă trupele furnizate de Phenian, Moscova a recrutat luptători din Cuba, India, Nepal, Siria, Serbia, Republica Centrafricană și Libia, promițând salarii generoase și cetățenie rusă (un angajament care, conform unor recruți, nu este întotdeauna respectat).

Între timp, Ucraina, pe lângă stimulentele financiare, oferă străinilor șansa de a fi „de partea corectă a istoriei.” „Împreună l-am învins pe Hitler și îl vom învinge și pe Putin,” a scris fostul ministru de externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba, pe platforma X în 2022.

Aceasta a dus la o situație în care, la mai bine de trei decenii după prăbușirea Uniunii Sovietice și presupusul „sfârșit al istoriei,” columbieni se luptă cu cubanezi, suferă răni cauzate de schije și mor la mii de kilometri de casă.

„Luptăm pentru libertate, în timp ce latino-americanii de cealaltă parte apără un regim opresiv,” a declarat Jhoe Manuel Almanza Chica, un columbian înrolat în Brigada 241 a armatei ucrainene. El a spus că nu există o cauză mai nobilă pentru care să mori decât libertatea. „Dar dacă voi rămâne în viață, vreau să le pot spune copiilor mei că am fost parte din istorie.”

În cele din urmă, analiștii consideră că rezultatul războiului va depinde probabil de deciziile principalilor susținători ai combatanților: NATO și China.

„Dacă retragi sprijinul NATO pentru Ucraina, nu va mai exista Ucraina,” a spus Gabuev. „Dar dacă retragi sprijinul chinez din efortul de război al Rusiei, Moscova ar fi forțată să-și limiteze ambițiile și să-și tempereze speranțele că timpul nu este de partea sa.”

În prezent, China pare a fi principalul beneficiar al conflictului, a declarat Gabuev. Războiul a distras atenția Washingtonului și a ajutat Beijingul să-și consolideze controlul asupra Rusiei — un partener slăbit, dar, sub Putin, de încredere.

Totuși, acest lucru s-ar putea schimba dacă implicarea Coreei de Nord în conflict determină extinderea acestuia în zona Indo-Pacific, pe care Beijingul o consideră „curtea sa din spate,” prin atragerea Coreei de Sud și, posibil, a NATO.

Alți factori ar putea înclina balanța; în Statele Unite, un Trump imprevizibil. În Orientul Mijlociu, conflictul dintre Iran și Israel. În Europa, creșterea popularității partidelor de extremă dreapta, unele dintre ele fiind sceptice în privința sprijinului acordat Ucrainei.

Între timp, există întotdeauna riscul unei escaladări suplimentare, a spus Radchenko. „Atât timp cât războiul continuă, există pericolul ca altcineva să se alăture luptei.”

Articolul original poate fi citit AICI.