Capelanii atei, noutatea dintr-o lume în schimbare

Jurnaliștii de la CNN scriu despre un nou tip de preoți care începe să apară în lume: cei atei.

Jason Callahan își petrece o mare parte din zile la căpătâiul celor care se apropie de sfârșitul vieții. Capelan în unitatea de îngrijiri paliative a unui centru de oncologie spitalicesc, Callahan sprijină pacienții și pe cei dragi lor în fața unora dintre cele mai dificile crize ale vieții: Cum voi face față durerii și suferinței cauzate de această boală avansată? Am făcut ceea ce trebuie pentru membrul meu de familie pe moarte? Am trăit și realizat tot ceea ce mi-am dorit? Ce se va întâmpla după ce voi muri?

Totuși, uneori întâlnește pacienți care îl resping atunci când află că este capelan — îi spun că nu sunt credincioși și nu sunt prea dispuși să asculte o predică. El îi liniștește spunând că nu este acolo pentru a predica sau a se ruga. Rolul său este să fie alături de ei ca om: să-i asculte și să-i consoleze în fața oricărei dificultăți prin care trec.

În aceste conversații cu pacienții reticenți față de religie, Callahan adaugă un alt detaliu: el însuși este ateu.

Callahan face parte dintr-un număr în creștere de capelani atei. Deși termenul de „capelan ateu” poate suna ca un paradox, el nu vede o contradicție între convingerile sale și munca de a se ocupa de spiritul uman. Rolul lui Callahan reflectă o tendință mai amplă în societate. Aproximativ 28% dintre adulții din SUA aparțin unui grup cunoscut sub numele de „non religioși”, adică se identifică drept atei, agnostici sau „nimic anume”, potrivit Pew Research Center.

Chiar dacă populația se îndepărtează de religie, dorința de spiritualitate și conectare rămâne. Studiul Pew indică faptul că aproximativ jumătate dintre „noni” se descriu drept spirituali sau spun că spiritualitatea este importantă pentru ei.

Întrebările fundamentale la care religia a răspuns de mult — de ce suntem aici și ce înseamnă să trăim o viață plină de sens — sunt la fel de urgente și relevante pentru cei nereligioși, mai ales pe măsură ce omenirea se confruntă cu amenințări existențiale și progrese tehnologice care modelează lumea într-un mod încă neclar.

Îngrijire spirituală fără religie

Callahan este capelan la Virginia Commonwealth University Massey Cancer Center. Deși a frecventat o biserică prezbiteriană în copilărie, Callahan spune că religia nu l-a atras niciodată. A realizat devreme că nu credea într-o putere superioară și considera că mesajele legate de credință erau „prea blânde” pentru un „tip de stradă” și boxer, ca el.

Cu toate acestea, când s-a găsit într-o carieră de publicitate care în final nu l-a împlinit, s-a întors la pastorul său vechi pentru îndrumare. Când aceasta i-a spus că are o chemare pentru ministeriat, a fost nedumerit de sugestie: Ce însemna exact o chemare la ministeriat pentru un ateu declarat?

Pastorul l-a sfătuit să obțină o diplomă de master în divinitate pentru a deschide mai multe căi de carieră, ceea ce l-a determinat să se înscrie la seminar. S-a gândit că poate va lucra ca organizator comunitar sau la o organizație nonprofit orientată spre justiția socială până când, ca parte a formării sale spirituale, a petrecut o perioadă ca capelan spitalicesc la VCU. Acolo a simțit că și-a găsit chemarea.

Spitalul, spune el, era un microcosmos al orașului — un loc în care personalul lucra împreună pentru a oferi îngrijire și unde oameni din diferite medii se conectau la un nivel uman. Spre deosebire de instituțiile religioase tradiționale, unde simțea că ar fi izolat, Callahan spune că a văzut în spital o cale de a deservi nevoile spirituale ale oamenilor fără „bagajul” religiei.

Deși este ateu, Callahan își compară abordarea capelanatului cu figura biblică a lui David, păstorul curajos. Este extrem de protector cu turma sa și este dispus să traverseze terenuri dificile alături de cei care suferă, indiferent de cine sunt sau ce cred.

Diferența între Callahan și colegii săi religioși este accentul pe viața aici și acum, fără a se preocupa de o putere superioară. Și acolo unde capelanii religioși s-ar putea baza pe învățăturile credinței lor, Callahan spune că se inspiră din filozofiile lui Muhammad Ali, Malcolm X și Tupac Shakur.

„Orice experimentează o persoană religioasă, și cei nereligioși experimentează,” spune Callahan. „Este doar o chestiune de a învăța să traduci și să vorbești acea limbă într-un mod care să aibă sens.”

Capelania a evoluat dincolo de creștinism

Capelania, care a apărut din tradițiile creștine, a devenit o profesie consacrată în secolul al XX-lea, când educatorii teologi protestanți, reticenți față de influențele externe în chestiuni spirituale, au căutat să-și instruiască studenții pentru a oferi sprijin în medii nereligioase.

Primii capelani erau clerici voluntari sau pensionați care făceau vizite scurte pacienților din același mediu religios și efectuau ritualuri. Pe măsură ce profesia a devenit mai instituționalizată și capelanii au devenit prezențe permanente în spitale și armată, ei au ajutat din ce în ce mai mult oamenii să se confrunte cu întrebări morale și au ascultat temerile lor.

Pe măsură ce demografia Statelor Unite s-a schimbat de-a lungul secolului al XX-lea, domeniul capelaniei s-a extins pentru a include credințe din afara protestantismului. Astăzi există capelani evrei, budiști, hinduși sau, ca și Callahan, fără nicio religie.

Chiar dacă domeniul evoluează și se diversifică, mulți încă îi văd pe capelani ca lideri religioși (creștini). Michael Skaggs, directorul Chaplaincy Innovation Lab, are o viziune mai largă: capelanii de astăzi ar trebui să fie capabili să slujească persoane de toate credințele și tradițiile, iar ateii și persoanele nereligioase ar trebui să fie reprezentați în domeniul îngrijirii spirituale.

„Există un adevărat dezechilibru de putere atunci când cineva, fiind ateu, are nevoie de un anumit tip de sprijin,” spune el. „Dacă nu există nimeni care să împărtășească perspectiva lor asupra lumii, este foarte dificil să se simtă susținut.”

Capelanii atei ajută oamenii să găsească sensul vieții

Greg Epstein, capelan umanist la Universitatea Harvard și MIT (unii capelani atei preferă să se identifice ca umaniști), se descrie drept „cleric pentru nereligioși”.

Epstein a fost crescut într-o familie evreiască și a crescut în cartierul religios diversificat din Flushing, Queens. De timpuriu, spune el, a ajuns să înțeleagă că oamenii — indiferent de religia lor — sunt mai asemănători decât diferiți, uniți printr-o umanitate comună. Studiind religia la facultate și la studiile postuniversitare, a fost captivat de întrebarea despre ce dă sens vieții și a descoperit domeniul capelaniei seculare.

De când și-a asumat rolul la Harvard în 2005, Epstein spune că a observat cum în societatea seculară lipsește uneori de sentimentul de scop și conectare pe care religioșii îl găsesc în comunitățile lor de credință. De-a lungul anilor, a încercat mai multe abordări pentru a umple acest gol.

Pentru o perioadă, Epstein a format o congregație alternativă, aducând împreună nereligioși duminica după-amiaza pentru muzică, poezie și povești și pentru proiecte de serviciu comunitar. Însă, pe măsură ce societatea a suferit schimbări monumentale — de la amenințarea crescândă a schimbărilor climatice la influența tehnologiei în viața de zi cu zi — a simțit că sentimentul de conectare a fost perturbat. Vindecarea spirituală adevărată, a concluzionat în cele din urmă, nu va veni din replicarea practicilor religioase, ci din confruntarea directă cu aceste realități.

În prezent, Epstein se întâlnește în principal cu studenții individual sau în grupuri mici pentru a discuta despre ce înseamnă o viață împlinită în fața unor schimbări extraordinare — cererea este atât de mare încât spune că îi este greu să găsească un interval liber în program.

În opinia lui Epstein, problemele provin dintr-o incertitudine mai mare cu privire la direcția în care se îndreaptă lumea (un subiect pe care îl explorează în cartea sa recent publicată, Tech Agnostic: How Technology Became the World’s Most Powerful Religion, and Why It Desperately Needs a Reformation.

„Îmi doresc foarte mult ca studenții să ia o pauză de la rutina zilnică și să se întrebe: De ce învăț atât de mult? De ce muncesc atât de mult? De ce mă străduiesc atât de mult să am succes?” spune el.

Alți capelani atei nu evită deloc religia, ci îi ajută pe oameni să exploreze credința și spiritualitatea într-un mod netradițional.

Vanessa Gomez-Brake, capelan umanist și decan asociat senior pentru viața religioasă la Universitatea din California de Sud, spune că mai mult de jumătate din populația de studenți pe care o servește nu este afiliată unei religii anume, deși mulți sunt interesați să se conecteze cu latura lor spirituală.

„Suntem într-un punct al societății în care trebuie să găsim un nou limbaj,” adaugă ea. „Ce înseamnă această căutare de sens dacă nu implică o instituție religioasă?”

Domeniul devine tot mai relevant

Nu există date oficiale despre câți capelani atei sau umaniști există. Epstein deja observă o creștere. Când a intrat pentru prima dată în profesie, spune el, majoritatea ateilor și agnosticilor nu știau că capelania era o opțiune pentru ei. Acum, oamenii îl contactează constant pentru a afla mai multe despre acest domeniu.

Deja, capelanii atei și umaniști ocupă roluri proeminente: Epstein a făcut titluri naționale în 2021 când a fost numit președintele organizației capelanilor de la Universitatea Harvard. Gomez-Brake este primul umanist care ocupă funcția de decan al vieții religioase la o universitate din SUA.

„Compar capelania umanistă cu astronauții,” adaugă Epstein. „Nu suntem mulți. Nu poți să întâlnești unul dintre noi oriunde mergi. Și totuși… ne văd ca având un impact extraordinar asupra culturii din jurul nostru și asupra percepției generale a ceea ce este posibil pentru umanitate.”

Lumea se schimbă, iar societatea se schimbă odată cu ea. Oamenii sunt tensionați, singuri și izolați — și mulți nu se mai îndreaptă spre religia tradițională pentru alinare și confort. „Pe măsură ce devenim din ce în ce mai deconectați unii de ceilalți, avem nevoie de acei oameni care sunt specializați în oameni,” spune el.

Articolul original poate fi citit AICI.