O echipă de istorici publică în „The Conversation” un studiu surprinzător care arată că știrile false și conspirațiile nu sunt invenția rețelelor sociale.
Dacă îți place să bârfești, Anglia din secolul al XV-lea ar fi fost un loc grozav în care să trăiești. Regatul era plin de zvonuri și teorii ale conspirației, unele adevărate, altele false. Având în vedere că secolul a fost martor la mai multe cazuri de neliniște populară și război civil, acest lucru nu este surprinzător, deoarece teoriile conspirației tind să apară în perioade de criză societală.
Discuțiile despre teoriile conspirației duc adesea la întrebări despre originea lor, cine le credea și cum se răspândeau. Astăzi, termenul „știri false” este adesea folosit pentru a descrie conținutul folosit pentru a răspândi dezinformarea deliberată. După cum mărturisesc poveștile auzite în curtea Angliei din secolul al XV-lea, astfel de povești există de mult timp.
Ca echipă de istorici, am fost fascinați de acest concept modern într-un context istoric și am vrut să înțelegem cum funcționau știrile false în evul mediu. Am decis să ne concentrăm în mod special pe zvonurile asociate cu reginele din acea perioadă.
Reginele medievale erau femei puternice și adesea străine într-o societate patriarhală. Acest lucru le făcea subiecte frecvente ale zvonurilor, bârfelor și calomniilor. Pentru a înțelege cum se răspândeau știrile false, am decis să căutăm dovezi ale urmăririlor penale împotriva indivizilor care răspândeau zvonuri negative despre regine.
Ne-am dorit să analizăm cum au modelat zvonurile îngrijorările legate de influența străină. Căsătoriile regale erau adesea negociate pentru a aduce pacea sau pentru a crea noi alianțe. Cu toate acestea, o căsătorie între două persoane privilegiate era insuficientă pentru a elimina suspiciunile și prejudecățile pe termen lung.
Despre casa Ioanei de Navarra se credea că era plină de spioni străini
De exemplu, despre casa Ioanei de Navarra, soția franceză a lui Henric al IV-lea, se credea că era plină de spioni străini care lucrau împotriva regatului. Aceste povești au apărut însă doar după moartea soțului ei, Henric al IV-lea, când ea devenise mama vitregă a noului rege.
O altă regină despre care se spunea că a adus prejudicii Angliei a fost soția franceză a lui Henric al VI-lea, Margareta de Anjou. Un zvon circula că ea i-ar fi încurajat pe francezi să atace Sandwich, pe coasta de sud-est a Angliei, în 1457 (deși, în mod curios, principala noastră dovadă pentru acest zvon provine de la scriitori francezi, mai degrabă, decât de la cei englezi). Astfel de zvonuri relevă îngrijorările legate de influența străină asupra bunăstării generale.
Vrăjitoarele şi magia
Un tip de teorie a conspirației care a devenit din ce în ce mai proeminent în Anglia secolului al XV-lea a fost credința că anumite femei aristocrate foloseau vrăjitoria și magia pentru a-și atinge scopurile.
În 1464, Eduard al IV-lea a șocat Anglia când a anunțat că s-a căsătorit în secret cu văduva Elizabeth Woodville. În loc să se căsătorească cu o prințesă străină, lucru benefic pentru regat, regele a decis să se căsătorească din dragoste (sau poate datorită poftelor sale).
Zvonurile spuneau că mama reginei, Jacquetta de Luxemburg, a folosit vrăjitoria pentru a-l fermeca pe Eduard să se căsătorească cu Elizabeth. Ulterior, Jacquetta a fost exonerată de acuzația că ar fi creat imagini de plumb ale regelui, reginei și contelui de Warwick pentru a le folosi în vrăjitorie.
Aceste acuzații erau, într-un fel, o calomnie împotriva reginei și a rudelor ei nepopulare, încercând să le asocieze cu forțe necurate. Dar erau, de asemenea, un mijloc de a explica sau de a povesti despre o căsătorie neobișnuită și, pentru mulți, profund inacceptabilă.
Regine şi contese, ţinta zvonurilor
Cercetările noastre sugerează că multe regine europene din secolele XII-XIV – cum ar fi Eleanor de Aquitania (1122-1204), Isabeau de Bavaria (1370-1435) și Ioana, contesa de Burgundia (1287/88-1330), Margareta (1290-1315) și Blanche (1296-1326) de Burgundia – au fost subiecte ale zvonurilor despre scandaluri sexuale atât în timpul vieții lor, cât și la scurt timp după aceea, fără nici o repercusiune pentru autorii scandalului.
Anglia din secolul al XV-lea pare neobișnuită în privința reginelor, deoarece scandalurile sexuale erau rare. Aceasta se schimbă dramatic în secolul al XVI-lea cu Henric al VIII-lea și, în special, cu o teorie a conspirației neobișnuită pe care regele a răspândit-o despre a doua sa regină, Anne Boleyn. Acuzațiile că Anne Boleyn a comis incest cu fratele ei, George Boleyn, sunt în general nefondate. Totuși, este curios că o astfel de acuzație scandaloasă a fost evocată după ce nu mai fusese făcută de secole. Această acuzație fusese adusă împotriva Eleonorei de Aquitania în secolul al XII-lea, dar incestul nu era o acuzație comună.
Deși cunoșteam existența acestor zvonuri, nu eram siguri de originea lor. Pentru a încerca să stabilim de unde au început aceste zvonuri, am examinat o serie de înregistrări de la Curtea Regelui. Aceste vaste înregistrări în latină au fost folosite de generații de istorici care au găsit numeroase urmăriri penale împotriva indivizilor pentru răspândirea de zvonuri sedițioase despre regi.
Pedepse pentru cei care vorbeau rău despre rege
Știm despre multe cazuri de indivizi pedepsiți pentru că au vorbit de rău despre rege. Domnia lui Henric al IV-lea a fost bântuită de zvonuri că omul pe care l-a uzurpat, Richard al II-lea, era încă în viață și pe cale să se întoarcă. Mulți indivizi au fost urmăriți penal pentru răspândirea acestui zvon. Ca rege, Henric al IV-lea a făcut tot ce a putut pentru a opri răspândirea știrilor false despre predecesorul său, deoarece aceasta era o amenințare pentru propria sa poziție.
Am pornit de la presupunerea că, dacă indivizii erau urmăriți penal pentru că au vorbit de rău despre rege și au răspândit zvonuri false, atunci același lucru ar putea fi valabil și când regina era subiectul zvonurilor. Spre surprinderea noastră, nu am găsit nici o dovadă că indivizii ar fi suportat toată furia legii pentru răspândirea de zvonuri false despre aceste regine.
În ciuda indiferenței aparente a legii, aceste zvonuri ne oferă informații utile despre răspândirea teoriilor conspirației înainte de comunicarea în masă. Știrile false erau o parte esențială a politicii medievale, iar reginele erau adesea subiectul acestor povești, dar puțini indivizi par să fi fost pedepsiți pentru răspândirea lor.
Articolul original poate fi citit aici https://theconversation.com/medieval-england-loved-rumours-conspiracies-and-fake-news-about-queens-227111
- Cătălin MORARU
