Experții Royal United Services Institute for Defence and Security Studies (RUSI) au publicat un raport despre războiul neconvențional al Rusiei în Ucraina și metodele de destabilizare a statului ucrainean. Iar asemănările cu ce se întâmplă în România sau alte țări din estul Europei sunt izbitoare.
Rusia a intenționat destabilizarea și dezorganizare Ucrainei pentru a distruge sistemul de guvernare și de control al armatei. Cu ajutorul unor rețele de spioni foarte puternice și implantate în inima structurilor ucrainene de control, rușii se așteptau la puțină rezistență organizată. Lipsa logisticii adecvate, lipsa de combustibil și muniție, vulnerabilitatea convoaielor lungi rusești, prost protejate chiar și împotriva raidurilor aeriene, toate indică faptul că Rusia a efectuat invazia ca o demonstrație militară, fără a lua în considerare serios necesitatea de a duce operațiuni de luptă pe termen lung.
Serviciile speciale ruse preferă, atunci când e posibil, să minimizeze controlul agenților din Rusia și să recruteze agenți cheie în locul lor, care să-și conducă propriile rețele.
Dacă acești indivizi sunt importanți în țara-țintă, atunci pot recruta oameni nu ca agenți ruși, ci ca clienți personali. Este un tip de recrutare sub steag fals (verbovka na chuzhoi flag), în care un agent poate crede că i se atribuie o sarcină în numele unui oficial din propria țară, dar sarcinile sunt concepute la Moscova. În cazul Ucrainei, mai mulți oficiali și politicieni cheie au jucat acest rol.
Comunitatea de informații a Ucrainei și partenerii săi străini au descoperit o parte din această rețea de agenți și principalele lor sarcini precum și metodele utilizate. Însă o parte semnificativă a agenților Rusiei continuă să activeze.
Parlamentari spioni ai rușilor
Andriy Derkach a fost deputat în Parlamentul Ucrainei, cu o lungă istorie de colaborare cu rușii. A absolvit Academia FSK (acum FSB) din Moscova în 1993, înainte de a se întoarce în Ucraina. Tatăl lui Derkach a fost un ofițer superior al KGB și a condus SBU (serviciul de informații ucrainean) timp de mulți ani.
Derkach a condus și Energoatom, compania de stat din Ucraina care se ocupă de energia nucleară, perioadă în care a semnat mai multe acorduri cu Rosatom, agenția similară rusă. Este considerat de către comunitatea de informații a Ucrainei că influențarea industriei energetice nucleare din Ucraina în interesul Rusiei a fost principalul obiectiv al activităților pro-rusești ale lui Derkach înainte de 2022.
Infrastructura energetică nucleară a jucat un rol semnificativ în planul de invazie al Rusiei. Kremlinul a anunțat public că Ucraina planifică să creeze propriile arme nucleare și una dintre sarcinile „operațiunii militare speciale” a fost denuclearizarea Ucrainei.
Expunerea inițială a lui Derkach ca agent rus a apărut atunci când acesta a participat la campanii cu scopul de a submina relațiile dintre Ucraina și SUA în 2019 – 2020. Potrivit guvernului SUA, care a impus sancțiuni la adresa lui, la acel moment, Derkach era agent rus de peste 10 ani.
Sancțiuni au fost impuse și membrilor parlamentului Ucrainei Oleksandr Dubinsky, Oleksandr Onishchenko, procurorului Kostyantyn Kulik, fostului asistent al procurorului general Andrii Telizhenko și altor trei cetățeni ucraineni.
Această grupare a încercat să influențeze guvernul SUA prin crearea unui „grup anti-corupție” din parlament, care trebuia sa investigheze faptele de corupție în alocarea de ajutoare internaționale pentru Ucraina. Scopul final este considerat a fi discreditarea imaginii Ucrainei. Având în vedere dependența critică a Ucrainei de asistență, în special din partea SUA, operațiunile de acest gen sunt o prioritate constanta a serviciilor speciale ruse.
În iunie 2022, SBU a făcut publica rețeaua lui Derkach, confiscând o serie de documente si descriind sarcinile sale atribuite. Derkach este acuzat ca a primit plăți lunare de 3-4 milioane de dolari de la GRU pentru a stabili o rețea de firme private de securitate care ar ajuta la menținerea controlului în mai multe orașe. Datorită necesității de a păstra secretul investigației, serviciul de contrainformații din Ucraina nu a făcut publice informații suplimentare.
Servicii secrete pline de agenți ruși
Unii din cei mai importanți agenți ruși aveau legături strânse cu Derkach, care ar putea fi direct implicat în recrutarea unor înalți oficiali ucraineni. De exemplu, generalul maior al SBU Oleg Kulinich, arestat de către contra-informații în iunie 2022, a lucrat ca adjunctul lui Derkach la Energoatom. Kulinich, care a lucrat în biroul Șefului Serviciului de Securitate al Ucrainei, este acuzat de transfer de date către serviciile speciale ruse, de exercitarea de influență asupra conducerii de stat superioare a Ucrainei, recrutarea altor angajați ai serviciilor speciale, precum și ajutorarea capturării sudului Ucrainei.
Principala sarcină a grupului Kulinich a fost să slăbească sistemul de securitate, în special capacitatea de a detecta efectiv agenții ruși, și de a induce în eroare conducerea militară și politică a Ucrainei. S-a mai ocupat transmiterea către serviciile speciale ruse a datelor despre sistemul de apărare al sudului Ucrainei, localizarea obiectelor militare și date personale ale angajaților serviciilor speciale ucrainene și membrii familiilor lor, precum și numele unor agenți ucraineni sub acoperire care operau în teritoriile ocupate și pe teritoriul Rusiei.
În urma intervenției sale, generalul de brigadă Andrii Naumov, care este de asemenea acuzat de trădare, a fost numit în funcția de șef al Direcției Principale de Securitate Internă a SBU. Printre altele, generalul Naumov e acuzat că a furnizat informații secrete despre sistemul de securitate al centralei nucleare de la Cernobîl serviciilor speciale ruse, unde Naumov a lucrat în conducere pentru o perioadă lungă de timp. Aceste informații au fost folosite de trupele ruse în timpul capturării centralei și când au utilizat zona de excludere a dezastrelor de la Cernobîl pentru a lansa un atac asupra Kievului.
Potrivit investigațiilor, Kulinich a fost în contact cu fostul secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei și fostul viceprim-ministru al Ucrainei, Volodimir Sivkovich (un fost angajat al KGB, care este sub sancțiuni americane), care a fugit din Ucraina și locuiește la Moscova.
Kulinich a încercat să obțină numirea lui Naumov în funcția de prim-adjunct al șefului SBU, unul dintre motive fiind preluarea controlului asupra Departamentului de Contrainformații. Naumov a părăsit Ucraina cu câteva ore înainte de invazia rusă și a fost arestat în iunie 2022 în Serbia, în timp ce traversa frontiera cu o sumă mare de bani nedeclarată.
Printre alte sarcini pe care se presupune că le-a primit generalul-maior Kulinich de la FSB prin intermediul lui Sivkovich se numără și influențarea conducerii politice superioare a Ucrainei pentru a o convinge de necesitatea de a renunța la cursul de aderare la NATO.
Refuzul de a adera la NATO, conform planului serviciilor speciale ruse, împreună cu alte concesii ucrainene făcute Rusiei, ar fi trebuit să fie impulsul pentru proteste antiguvernamentale, similare cu Revoluția Demnității din 2014, când președintele Ianukovici a refuzat să integreze Ucraina în UE. Protestele de masă urmau să simplifice sarcina serviciilor speciale ruse de a destabiliza intern Ucraina.
Proteste pentru falii în societate
Sarcina de creare a condițiile pentru proteste violente a fost expusă în ianuarie 2022,când Ministerul Afacerilor Interne l-a arestat pe colonelul Yuri Goluban din Poliția Naționala, fost membru SBU.
În timp ce servea în filiala din Donbas a SBU în 2014, Goluban s-a alăturat unei miliții pro-ruse. A reușit să ascundă aceste activități și s-a întors ulterior în Ucraina, alăturându-se poliției naționale.
Înainte de invazie, forțele de aplicare a legii ucrainene îl acuzau că a primit bani pentru a organiza proteste în Kiev și în alte trei zone la care simboluri de extremă dreapta ar fi prevalat. Intenția era să infiltreze aceste proteste cu criminali plătiți și agenți provocatori pentru a provoca confruntări violente cu poliția. Ideea era ca protestele să fie prezentate ca o tentativă de „lovitură de stat de extremă dreapta” și să folosească drept justificare pentru denazificarea Ucrainei anunțată de Putin.
În același timp, rușii pregăteau condițiile pentru violențe de stradă și destabilizare internă sub un steag deschis pro-rus, într-un mod consecvent cu abordarea lor preferată de a sprijini extremele, pentru a conduce la polarizare și, prin urmare, control.
Această activitate este presupus să fi fost orchestrată de un grup în jurul lui Viktor Medvechuk, liderul Partidului OPZZH, și a colegilor săi din parlament Viktor Chornyi și Ilya Kiva.
Înainte de a se alătura taberei pro-ruse în 2019, Kiva pretindea că este un naționalist ucrainean radical cunoscut pentru rusofobia sa agresivă. Imediat după Revoluția Demnității, Kiva s-a alăturat conducerii organizației paramilitare Sectorul de Dreapta, și curând după aceea s-a alăturat Poliției Naționale din Ucraina, unde a condus Departamentul de Combaterea Traficului de Droguri.
Polițiști și infractori în slujba Rusiei
În 2020, ca parte a grupului lui Medvedciuk, Kiva a creat și condus organizația Patrioții pentru Viață, care a constat în mare parte din reprezentanți ai cluburilor de arte marțiale, infractori (inclusiv traficanți de droguri) și foști angajați ai unităților speciale de poliție (inclusiv cei care au fost concediați pentru crime în timpul Revoluției Demnității). Baza organizației erau reprezentanții Federației de Sambo a Ucrainei, arta marțială a organismelor speciale sovietice, a cărei președinte de onoare era însuși Viktor Medvechuk.
Scopul acestei organizații este presupus că ar fi fost crearea de provocări în timpul evenimentelor de masă, precum și radicalizarea situației socio-politice din Ucraina, inclusiv prin provocarea unei confruntări violente cu reprezentanții organizațiilor pro-ucrainene.
La fel ca Derkach, grupul lui Medvedchuk a controlat, de asemenea, firme de securitate și agenții de detectivi. Parlamentarul Viktor Chornyi a fost responsabil pentru această direcție în grup.
Faptul că Naumov călătorea cu un contrabandist cunoscut atunci când a fost arestat trecând granița sârbă vorbește despre un fenomen mult mai larg. Sub agenții superiori din guvernul ucrainean exista un mare aparat de susținere. Acest aparat a fost folosit pentru o gamă largă de funcții, de la recunoaștere la mutare de bani, echipament sau stabilirea de case de refugiu. În unele cazuri, acesta include cetățeni ucraineni loiali față de Rusia. În multe cazuri, însă, persoanele în cauză sunt agenți plătiți din rețele infracționale organizate.
Recrutarea preoților
Singurul corp de agenți ideologic angajați în sprijinul invaziei a fost Biserica Ortodoxă Rusă. În afara eforturilor de sprijinire a operațiunilor informaționale rusești, preoții au fost recrutați în număr mare și gestionați de către serviciile speciale rusești, iar mănăstirile și bisericile lor au fost folosite ca adăposturi pentru echipamente și personal.
Folosirea religiei ca acoperire e o metodă larg răspândită a serviciilor speciale ruse, din cauza sensibilităților politice ce apar când statul intervine în activitatea bisericii.
Sivkovich, fostul adjunct al Consiliului Național de Securitate și Apărare din Ucraina, care a fugit în Rusia în 2014, a coordonat aceste diverse eforturi. Pe 20 ianuarie 2022, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, l-a menționat în mod specific pe Sivkovich ca fiind central în planurile FSB de a se ocupa de agenții ucraineni de rang înalt.
Evaluarea punctelor forte și a celor slabe ale rețelei
Cu toate eforturile, rușii nu au reușit să producă destabilizarea pe care planul o presupunea. Chiar și cu prezența unor agenți puternici în autoritățile de stat, precum și a unor structuri pregătite care ar fi putut fi implicate în destabilizarea internă, Rusia nu a reușit să provoace o criză politică internă în Ucraina.
În principal pentru că nu a fost posibil să se realizeze condițiile principale pentru proteste la scară largă. În ciuda presiunii, președintele Zelenski nu a fost de acord să renunțe la aderarea Ucrainei la NATO și să facă alte concesii Rusiei.
Cu toate acestea, în ciuda recomandărilor înalte ale oficialilor de informații ruși de a amâna invazia până în vara anului 2022, deoarece condițiile necesare nu erau îndeplinite, Moscova a invadat țara vecină în februarie.
Convingerea Rusiei că înțelege politica ucraineană a fost întărită de numărul mare de foști oficiali ucraineni rezidenți la Moscova, care aveau motive clare să spună Kremlinului să invadeze Ucraina.
Conform informațiilor deținute de SBU, următorii reprezentanți ai regimului Yanukovici cooperează, de asemenea, cu serviciile speciale ruse: fostul ministru al Apărării Pavlo Lebedev; fostul șef al SBU Oleksandr Yakymenko; fostul ministru de Interne Vitaly Zakharchenko și Andriy Klyuev, fostul șef al Administrației Prezidențiale.
În timpul anilor de lucru în guvernul ucrainean, astfel de persoane au avut practic oportunitate nelimitată să infiltreze proprii agenți în toate organele de stat și să extragă orice informație.
Cu toate acestea, decizia Moscovei de a continua fără precondițiile necesare sugerează două lucruri: în primul rând, agenții Rusiei exagerau influența lor asupra statului ucrainean; și, în al doilea rând, agresiunea militară și crimele împotriva populației civile au schimbat atitudinea față de Rusia nu numai printre ucrainenii obișnuiți, ci și printre reprezentanții organizațiilor pro-ruse.
Rușii au recrutat infiltrări la nivel înalt în instituțiile statului ucrainean. Aceste infiltrări au fost capabile să mobilizeze un număr mare de subordonați pentru a urma instrucțiunile lor fără a ști neapărat că lucrează în interesul Rusiei. Cu toate acestea, planurile FSB au eșuat.
