Surorile Mirabal au fost ucise la finalul anilor ’60 din cauza opoziţiei lor faţă de regimul preşedintelui Rafael Trujillo.
„Dacă mă omoară, voi scoate braţele din mormânt şi voi fi mai puternică”. Cu aceste cuvinte răspundea activista dominicană Minerva Mirabal la începutul anilor ’60 tuturor celor care o avertizau de ceea ce părea a fi un secret cunoscut de toţi: regimul preşedintelui Rafael Leónidas Trujillo (1930-1961) o va ucide. Potrivit BBC Mundo, trupul activistei a fost descoperit, pe 25 noiembrie 1960, pe fundul unei râpe, în interiorul unui jeep, alături de două dintre surorile sale, Patria şi María Teresa, şi şoferul maşinii, Rufino de la Cruz.
La mai bine de jumătate de veac mai târziu, promisiunea Minervei pare să se fi împlinit: moartea ei şi a surorilor sale, un act al poliţiei secrete dominicane, este considerată unul dintre principalii factori care au dus la căderea regimului lui Trujillo. Iar numele surorilor Mirabal s-a transformat în simbolul mondial al luptei femeilor. Din 1999, ziua de 25 de noiembrie este sărbătorită în întreaga lume ca ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor.
Picătura care a umplut paharul
Cunoscute drept „las Mariposas” (n.r.- Fluturii), surorile Mirabal s-au născut în provincia dominicană Salcedo. Acestea erau femei cu cariere universitare, căsătorite şi cu copii, iar la momentul morţii ele aveau în spate zece ani de activism politic în dictatura Trujillo.
Minerva şi María Teresa, trecuseră deja prin închisoare de mai multe ori. Cea de-a patra soră din familia Mirabal, Bélgica Adela „Dedé”, a murit în februarie 2014, la 89 de ani, a jucat un rol mai puţin important în disidenţă şi a reuşit să supravieţuiască.
Luisa de Peña Díaz, directoarea Muzeului Memorial dedicat Rezistenţei Dominicane a explicat pentru BBC că surorile Mirabal au avut „o istorie lungă în rezistenţă şi activitate conspirativă” reuşind astfel să se facă foarte cunoscute.
În ziua de 25 noiembrie, câţiva ofiţeri ai poliţiei secrete au oprit automobilul în care se aflau surorile Mirabal, iar femeile au fost sufocate şi apoi bătute. Maşina a fost apoi împinsă într-o râpă pentru a simula un accident. Patria Mirabal avea 31 de ani, Minerva 34 de ani, iar María Teresa 25 de ani. „A fost o zi îngrozitoare, pentru că deşi ştiam ce va urma, nu credeam că această crimă chiar va fi comisă”, a povestit sora celor trei, Ángela Bélgica „Dedé” Mirabal, care spunea că a vorbit cu mai mulţi poliţişti şi le-a spus că acela nu a fost un accident, că surorile sale au fost asasinate.
Popularitatea celor trei femei, împreună cu numărul mare de crime, torturi şi dispariţii ale celor care îndrăzneau să se opună regimului Truijllo, a făcut ca acest asasinat să reprezinte un punct de cotitură în istoria ţării. „A fost atât de oribilă această crimă, încât oamenii au început să simtă că nu mai sunt deloc în siguranţă, chiar şi apropiaţii regimului; pentru că a răpi trei femei, a le ucide în bătaie şi a le arunca într-o râpă pentru a simula un accident este un fapt absolut îngrozitor”, a explicat Luisa de Peña Díaz.
Potrivit Juliei Álvarez, scriitoare americană de origine dominicană, cheia pentru explicarea importanţei istoriei surorilor Mirabal stă în faptul că ele au conferit un chip uman tragediei generate de un regim extrem de violent, care nu accepta disidenţa şi care avea în spate trei decenii de asasinate. „Această poveste i-a obosit pe dominicani, care au spus: când propriile noastre surori, fiice, soţii şi logodnice nu mai sunt în siguranţă, ce rost mai are restul?”
În acest sens, directoarea MMRD a observat că toţi cei implicaţi în „Execuţie”, cum este cunoscută în Republica Dominicană moartea lui Trujillo din 30 mai 1961, când a fost asasinat tot la marginea şoselei, spun că uciderea surorilor Mirabal a fost picătura care a umplut paharul.
Puterea fluturilor
Deşi iniţial omagiile în memoria surorilor Mirabal au întârziat să apară de teamă. Astăzi însă Minerva, Patria şi María Teresa sunt un adevărat simbol al Republicii Dominicane. În această ţară din Caraibe, o provincie le poartă numele şi există, în onoarea lor, un monument pe o stradă principală din Santo Domingo, precum şi un muzeu care, la fiecare 25 noiembrie, se transformă în loc de pelerinaj.
În plus, încă din 1981 data morţii lor s-a transformat, în America Latină, într-o zi dedicată luptei femeilor împotriva violenţei, când la Bogotá, în Columbia, s-a organizat prima Întâlnire Feministă din America Latină şi Caraibe. Aici au fost denunţate abuzurile domestice de care suferă femeile, precum şi hărţuirile sexuale şi violurile. Din 1991, Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit ca ziua de 25 noiembrie să devină ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor.
Cifre dureroase
Julia Álvarez spune că dacă surorile Mirabal ar mai fi în viaţă astăzi, ar avea încă de luptat. „În întreaga lume, drepturile femeilor încă nu sunt respectate, iar multe femei nici nu au acces la educaţie”.
În America Latină, violenţa de gen a ajuns să fie calificată drept „pandemie”, căci între un sfert şi jumătate dintre femeile de aici suferă din cauza violenţelor comise de parteneri. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, violenţa împotriva femeilor în propriile lor cămine este principala cauză a rănilor de care suferă femeile între 15 şi 44 de ani. În cazul Americii Latine, o anchetă ONU a scos la iveală că între 30 şi 40% dintre femei au fost victima violenţelor familiale, iar una din cinci femei a lipsit cel puţin odată de la serviciu din cauza agresiunilor fizice de acasă. De aceea, spune Álvarez, chiar dacă a trecut mai bine de jumătate de secol de la moartea surorilor Mirabal, încă ar fi nevoie de ele.
