Celălalt teritoriu cu administrare specială al Chinei, Macao, este renumit pentru zecile de cazinouri care aduc venituri mult mai mari decât cele din Las Vegas.
Macao
Cam la șaizeci de kilometri depărtare de Hong Kong, spre vest, se află celălalt teritoriu cu administrare specială al Chinei și constă într-o insulă legată cu poduri de o mică suprafață din continent. Acolo se ajunge într-o oră cu nave glisoare, care par să zboare pe deasupra apei, sau pe autostrada – cea mai mare din lume, cum altfel? – ce traversează marea Chinei de Sud, care leagă Macao de China continentală și de Hong Kong. Banii pentru această monumentală lucrare de infrastructură au fost puși de cei trei beneficiari, însă diferit, Hong-Kong suportând greul. E drept, în partea care i-a revenit, a fost nevoie și de lucrări subterane de amploare.
Se spune că numele fostei colonii vine de la templul A”Ma, devenit între timp și monument și obiectiv turistic important. Aici vin frecvent localnici să se roage, la fel ca la noi, cerând zeilor cam ce scriem și noi în acatiste, adică prosperitate, sănătate, viață lungă. Spre deosebire de bisericile ortodoxe, în acest templu se ard bețișoare foarte lungi, răsucite sub formă de spirale conice, atârnate în tavan. Se spune că tradiția vine din vremurile când marinarii porneau în călătorii mai lungi, iar spiralele parfumate trebuiau să mulțumească zeii pentru măcar treizeci de zile.
Teritoriu portughez vreme de sute de ani, a fost redat Chinei în urmă cu treizeci de ani, la un an după restituirea Hong Kong. Ambele teritorii se guvernează încă după legi proprii, organizându-și alegeri libere, motiv pentru care China își atribuie cu mândrie sintagma „o țară, două sisteme” care, deocamdată, pare să funcționeze de minune, dacă nu ținem seama de protestele puerile și premature ale adolescenților din Hong Kong.
Există o zonă veche în Macao, unde se află vechiul fort și fațada vechii biserici Sfântul Paul, precum și mici restaurante sau tradiționalele prăvălii care vând la prețuri considerabil mai mici decât în Hong Kong, motiv pentru care sunt numeroși turiștii care trag după ei geamantane cu rotile, pline cu cumpărături.
Însă acest mărunt teritoriu autonom, locuit de cam tot atâția locuitori câți are județul Suceava, adică vreo 650.000, lipsit de datorii externe, dimpotrivă, deținător al unei confortabile rezerve valutare de zeci de miliarde de dolari, este vestit pentru cu totul altceva, anume pentru cele 38 de cazinouri care aduc venituri de patru ori mai mari decât cele din Las Vegas. Motivul este simplu, în China și Hong Kong jocurile de noroc sunt interzise. Însă chinezii sunt împătimiți de așa ceva și, prin urmare, roiesc în valuri pentru a-și pierde averile la ruletă, black – jack, zaruri sau mașini cu sloturi. Tot aici se află și cel mai mare cazinou din lume, legat prin tuneluri cu alte două, anume Venetian, în interiorul căruia se află reprodus Grand Canale și podurile celebrului oraș italian, ba chiar și cerul este artificial. Pe apă circulă gondole, cu gondolieri care cântă cât îi ține gura. Trebuie precizat că, prin legi locale, cazinourile din Macao nu sunt doar simple locuri unde se practică jocurile de noroc. În afară de partea de cazinou, clădirile imense ascund adevărate mall-uri, grădini interioare, spații de joacă pentru copii și hoteluri, restaurante luxoase, în ideea că întreaga familie trebuie să se bucure de distracție. Dacă distracția capătă o turnură gravă pentru jucătorii împătimiți care au pierdut totul, au fost prevăzute spații în care aceștia sunt cazați, hrăniți și consiliați psihologic, apoi retrimiși în lumea reală de unde de cele mai multe ori se întorc pentru a pierde iar și iar. Desigur, există și Parisian, cu un turn Eiffel reprodus la scara de unu pe patru, se pregătește Londonian și tot așa. Proprietarii sunt doar șase persoane, deși inițial un singur om avea drept de concesiune pentru jocuri de noroc. Ulterior, prin modificarea legii, au fost licențiați trei, iar cine a mai dorit să facă un cazinou, a fost nevoit să se asocieze cu unul dintre aceștia. Cert este că banii se află în mâinile a foarte puțini oameni care, de altfel, au angajat peste trei sferturi din forța de muncă locală, completând restul cu muncitori din import.
Poate cea mai impresionantă realizare este însă faptul că aceste imense cazinouri au fost construite pe un teren smuls din ape. De altfel, acest proces, de a forma insule artificiale, continuă cu meticulozitate de furnică și răbdare de chinez.
Senzația călătorului care revine din China în România este aceea că nu ei sunt în altă lume, cu noi, cu probleme noastre minuscule, legate de guvern și guvernanți, cu patimile și preocupările noastre, legate de lefuri cât mai mari și muncă tot mai puțină, de dezbinarea dintre oameni, toate astea în vreme ce poporul chinez își construiește o viață mai bună, privind amuzat sau indiferent, fără să înțeleagă, baletul fără noimă al lumii occidentale pe care, mai devreme sau mai târziu, cu vitalitatea lui extraordinară, nu încape nici o îndoială că o va cuceri.
– George LAZĂR
