Deși probabil știți că femeile au trebuit să lupte pentru drepturile lor, probabil nu realizați cât de multe le erau interzise.
Majoritatea drepturilor pe care astăzi le considerăm normale au fost acordate femeilor abia în anii ’70, atât în Europa, cât şi în SUA. Multe dintre aceste drepturi ale femeilor încă sunt interzise în lumea arabă sau în ţări unde religia musulmană este cea oficială.
Băncile nu erau pentru femei
Financiar, femeile nu puteau face multe lucruri fără soții lor. A avea propriul card de credit era unul dintre ele. Legal, băncile putea refuza un card de credit unei femei în SUA până în 1974. Cererile femeilor pentru card de credit trebuiau oricum semnate și de soții lor, situație existentă și în Franța până în 1970. Dacă femeia era nemăritată, atunci tatăl ei sau un frate trebuiau să semneze cererea. Femeile nu aveau voie nici să deschidă un cont bancar pe nume propriu, situație valabilă și în SUA și în Europa. Situația s-a rezolvat tot în anii ’70, iar motivația acestei interdicții era că femeile sunt ființe delicate, ce nu pot înțelege multe din lucrurile pe care le fac bărbații.
În 1975, First Women’s Bank s-a deschis în New York. A fost prima bancă deţinută de femei și operată de femei, pentru femei. Legea nu a acceptat oficial banca, dar aceasta a continuat să funcționeze, devenind o piatră de hotar în mișcarea pentru drepturile femeii.
Avortul nu era posibil
Femeile americane nu puteau să facă întrerupere de sarcină pentru nici un motiv până în 1970, când o studentă a contestat legea. Ea a cerut dreptul să facă întrerupere de sarcină în statul Texas. Procesul s-a încheiat în 1973 și a stabilit că interzicerea avortului e neconstituțională.
Ziua internațională a femeii
Deși ziua a fost stabilită în 1900, nimeni nu a recunoscut această dată decât mulți ani mai târziu. În Europa au fost permise manifestări mai devreme, dar în Statele Unite s-a schimbat percepția abia la mijlocul anilor 70 și s-a îmbunătățit situația în 1980, când președintele Carter a stabilit că SUA vor celebra săptămâna femeii, incluzând Ziua Internațională a Femeii de pe 8 martie.
Sarcina însemna concediere
Abia în 1978 femeile au obținut în instanțele americane dreptul de a continua să vină la muncă dacă erau însărcinate. Sentințele statuau că femeile nu își pot pierde locul de muncă doar pentru că urmau să aibă un copil, fără să primească bani. De asemenea s-a stabilit că nu pot fi concediate din „alte motive”’, odată ce sunt însărcinate.
Armata nu era pentru femei
Deși au avut rolul lor în războaie, femeile nu au fost combatante. Ele nu erau admise în academiile militare americane, pentru că se considera că nu pot absolvi. Prima femeie a fost admisă la West Point în 1976. Totuși femeile au intrat efectiv în luptă abia în 2013. Situația a fost similară și în Europa, chiar dacă avem femei combatante care au luptat în război, cum e exemplul românesc al Ecaterinei Teodoroiu. Ea însă era personal medical și s-a oferit voluntară, nu a absolvit o academie de profil.
Hărțuirea sexuală la locul de muncă
Abia în anii 70 tribunalele americane au recunoscut că există acestă infracțiune, în ciuda unor legi care existau din 1964. Primul tribunal a fost cel din Columbia, care a decis printr-o decizie că femeile nu pot fi concediate dacă refuză avansurile sexuale ale șefilor.
Sănătatea
Dacă sunteți un fan al serialului Mad Men, poate vă amintiți scene în care femeia diagnosticată cu o boală gravă stătea într-un colț, în timp ce soțul ei discuta cu medicul. Asta pentru că, de obicei, femeile nu primeau consultații direct de la doctor. Nevasta trebuia să îl aibă alături pe soț, care vorbea în numele ei, din multe motive, unul fiind cel că se considera că femeile nu pot înțelege ce spun doctorii.
Soțul nu poate fi refuzat
Abia în anii ’70 femeile au început să aibă protecție legală față de soții lor. Tribunalele au început să înțeleagă că există ceea ce se numește viol în cadrul căsniciei. Totuși, în SUA foarte puține state au făcut ceva în această privință, situația fiind rezolvată legal abia în 1994, cu o lege care proteja soția de orice act de violență din partea soțului, incluzând asaltul fizic și violul. În Europa problema a fost rezolvată legal mai devreme, prin anii ’70, dar mulți ani nu au fost puse în practică legile pentru protecția femeii în cadrul căsniciei.
Fără femei în instanță
Până în anii ’70, femeile nu puteau fi judecător, cel puțin în America, când majoritatea statelor au fost de acord cu asta. În Europa emanciparea femeilor în acestă privință a avut loc cam în aceeași perioadă, deși au existat judecători femei, însă erau doar cazuri disparate. Situația era la fel și în avocatură, la finele anilor ’70, 90% din firmele americane nu primeau femei la interviurile de angajare.
Discriminare şi la NASA
NASA a ridicat interdicția adresată femeilor care doreau să devină astronaut abia în 1970. Asta din cauză că NASA accepta doar candidați din cadrul armatei, iar femeile nu erau acceptate în armată. Schimbarea efectivă a avut loc în 1979, iar în 1983 Sally Ride a fost prima femeie care a ajuns în spațiu.
Cupluri necăsătorite cu probleme
În anii 70, foarte multe state americane aveau legi care interziceau concubinajul. Abia în 2013 toate cele 50 de state au adoptat legi care permit cuplurilor să trăiască împreună fără a fi căsătoriți. Tot prin anii ’70 a fost rezolvată această problemă și în Europa occidentală.
Fără adidași
Istoria femeilor în sport e complet diferită de cea a bărbaților. Deși în Europa situația era mai relaxată, în SUA femeile au putut să cumpere pantofi de sport abia la finele anilor ’70 și chiar începutul anilor ’80 în unele state americane. Pentru că nu se fabricau pantofi sport pentru femei, cele care doreau să facă o asemenea activitate trebuieau să poarte pantofi sport de bărbați.
Restricţii la angajare
Înainte de anii ’70 o femeie putea, de obicei, aplica pentru un post de secretară sau profesoară. Legea drepturilor civile din 1964 a încercat să pună capăt acestei situații în SUA. Totuși, în mai multe state angajatorii respingeau femeile pe alte considerente, nu cele de gen, pentru a respecta aparent legea.
Educația
Femeile au avut de-a face cu discriminare în educație. Nu doar că nu puteau obține o diplomă în drept sau nu erau primite în universitățile de top, dar până în anii ’70, au suferit mult mai mult. Mulți bărbați considerau că femeile nu erau în stare să facă față unei educații de nivel înalt, că erau mai potrivite în bucătărie decât la școală.
Rareori înainte de începutul anilor ’70 femeile au organizat marșuri de protest și, când au făcut asta, s-au confruntat cu dezaprobarea bărbaților și chiar a altor femei. În timpul anilor ’70 totul s-a schimbat, bărbații începând să participe la mișcările de protest pentru emanciparea femeii. Marșurile și protestele s-au înmulțit, iar femeile au început să fie recunoscute ca având aceleași drepturi cu ale bărbaților.
Dreptul la vot
Mișcarea pentru emanciparea femeii a început prin lupta lor pentru dreptul la vot. Pe 6 februarie 1918, la cinci ani după moartea lui Emily Davidson, cea care a pornit mișcarea sufragetelor, a fost adoptată în Anglia o lege care permitea femeilor peste 30 de ani și cu o anumită avere să meargă la vot. La sfârşitul lui noiembrie 1918 a intrat în vigoare și în Germania legea care permitea femeilor să voteze. În România, femeile au primit drept de vot în 1938, însă nu toate, doar cele peste 30 de ani și știutoare de carte. În America femeile au primit drept de vot în 1920. Nu toate, doar cele albe. Pentru ca toate femeile să aibă drept de vot în SUA au trebuit să mai treacă 50 de ani. În Elveţia, lupta s-a purtat până în anul 1971. Iar femeile saudite şi-au dobândit acest drept abia în 2015.