Seminţele de in au numeroase beneficii pentru sănătate datorită substanţelor antioxidante care stimulează metabolismul.
Seminţele de in, ale căror virtuţi sunt cunoscute încă din Antichitate, au beneficii atât pentru sănătate, cât şi pentru frumuseţe, fiind bogate în substanţe care protejează organismul împotriva bolilor, dar şi în nutrienţi care ajută la slăbire şi fac părul strălucitor şi mătăsos. Seminţele de in au beneficii majore pentru sănătatea oamenilor, în special în ceea ce priveşte inima şi sistemul digestiv, dar ajută şi la controlul greutăţii şi la prevenirea cancerului. În plus, potrivit Everyday Health, seminţele de in scad colesterolul, stabilizează cantitatea de zahăr din sânge, previn scăderea densităţii osoase şi cresc sistemul imunitar.
Seminţele de in sunt bogate în vitamine, minerale, magneziu şi mangan, fibre, fitochimicale, multe dintre acestea incluzând antioxidanţi. De asemenea conţin şi acizi omega 3, importanţi în combaterea inflamaţiilor. Seminţele de in reprezintă o sursă vegetală foarte importantă de omega 3, numit acid alfa-linoleic. Inul consta în proporţie de 50% în această substanţă, de cinci ori mai mult decât uleiul de nuci sau răpită.
Inul este originar din regiunile Mediteranei, Crimeei, Caucazului şi Asiei Mici, iar astăzi poate fi întâlnit în culturi în Europa Centrală, Belgia, Olanda, în estul Rusiei, Egipt, Algeria, estul Indiei şi America de Nord. Rădăcina acestei plante este pivotantă, de culoare albă, lungă şi subţire şi puternic ramificată. Tulpina este erectă şi poate ajunge la o înălţime de un metru, iar în vârf este situată umbrelă de flori. Florile au cinci petale şi sunt de obicei de culoare albastră, iar uneori de culoare albă. Fructul este o capsulă sferică, împărţită în 10 compartimente, fiecare conţinând seminţe lucioase, alungite şi plate, de culoare maro.
Perioada de înflorire a inului este iunie-iulie, iar recoltarea se face în luna august, de îndată ce tulpina începe să devină gălbuie.
Aliat împotriva cancerului de sân
Adăugate în iaurt, presărate peste salate sau adăugate în brioşe, pâine sau dulciuri făcute în casă, seminţele de in pot fi considerate un adevărat răsfăţ, prin gustul lor dulceag, care aminteşte de cel al nucilor.
Seminţele de in au numeroase beneficii pentru sănătate, datorită substanţelor antioxidante care stimulează metabolismul, potrivit sportaholic.ro. Acestea susţin sănătatea sistemului digestiv prin conţinutul ridicat de fibre solubile şi nesolubile şi ajută la reducerea inflamaţiei stomacului, în constipaţie precum şi la starea generală de sănătate.
De asemenea seminţele de in ajută în lupta împotriva cancerului de sân, ovarian şi colon, potrivit unui studiu publicat în Journal of Clinical Cancer Research. Conţinutul de lignin este convertit de către bacteriile din intestin în doi compuşi (eterolactone şi enterodiol) care ajută la echilibrarea hormonală şi reduce riscul de cancer.
Seminţele de in pot contribui şi la o mai bună absorbţie a nutrienţilor deoarece nivelul ridicat de fibre duce la crearea unei „pelicule”, astfel încât mâncarea se păstrează mai mult timp în stomac, ceea ce poate creşte absorbţia nutrienţilor.
Aliat în curele de slăbire
Seminţele de in au efecte pozitive şi pentru frumuseţe, datorită nutrienţilor şi mineralelor pe care le conţin. De asemenea acestea sunt un puternic aliat în curele de slăbire, deoarece sunt bogate în fibre, dar nu şi în carbohidraţi şi reduc pofta de dulce.
Seminţele de in întreţin frumuseţea pielii şi a părului, prin grăsimile şi vitaminele B pe care le conţin.
De asemenea, seminţele de in pot ameliora acneea, rozaceea şi eczemele.
Inul se numără printre plantele cunoscute şi folosite încă din cele mai vechi timpuri: egiptenii îl apreciau atât pentru fibra sa din care se obţineau ţesăturile, cât şi pentru virtuţile nutriţionale şi proprietăţile medicinale. În Imperiul Roman se cunoşteau nenumărate remedii pe bază de seminţe de in, aşa cum reiese şi din lucrările istoricului şi autorului latin Plinius cel Bătrân, care menţiona 30 de astfel de remedii naturiste.
Mod de utilizare
Intern, seminţele de in se folosesc numai întregi. În caz de constipaţie, se pot lua una – două linguri de seminţe întregi cu puţină apă, foarte uşor încălzită, dimineaţă sau seara, pe stomacul gol. Chiar dacă nu sunt antibiotice, încercaţi să luaţi amestecul de apă şi seminţe zilnic la aceeaşi oră, pentru a le da posibilitatea să-şi facă efectul aşteptat.
Împotriva inflamaţiilor intestinale se poate prepara o băutură emolientă dintr-o lingură de seminţe întregi macerate, timp de o jumătate de oră, într-o sută de mililitri de apă uşor încălzită.
Ceaiul preparat din seminţe de in amestecat cu zeamă de lămâie se recomandă în caz de piatră la rinichi, litiază renală, şi inflamaţii ale vezicii urinare.
Extern, seminţele de in măcinate se folosesc sub formă de cataplasme. Faina de in, în amestec cu apă, se fierbe până se obţine o pastă care, mai apoi, se pune între două bucăţi de pânză şi se aplică pe locul bolnav – furuncule, abcese, dureri articulare şi alte afecţiuni ale pielii.
Cataplasma se menţine permanent caldă timp de câteva ore şi calmează durerile de oase şi ajuta la evacuarea puroiului.
Uleiul din seminţe de in este folosit în scop medicinal, mai ales pentru tratarea diferitelor suferinţe ale pielii, de la tăieturi la arsuri şi piele inflamată, dar şi cu alte beneficii pentru sănătate. Astfel, uleiul de in tratează cu succes constipaţia, scade colesterolul şi ameliorează suferinţele hepatice. Dacă aţi răcit, un masaj cu ulei de in amestecat în părţi egale cu alcool pentru uz extern vă va ajuta să vă simţiţi mult mai bine.
Contraindicaţii
Deşi uleiul de in este bogat în omega 3, nu îl surclasează pe cel de peşte, care rămâne cel mai bun. Mai mult, cei care suferă de probleme inflamatorii ale intestinelor, precum boala Crohn, trebuie să evite seminţele de in, din cauza efectului lor uşor laxativ.
Femeile care suferă de ovar polichistic, endometrioza sau fibroame nu ar trebui să consume produse din in. Acelaşi lucru este valabil pentru cele care sunt însărcinate sau care alăptează.
Bărbaţii care au un risc mărit de cancer la prostată trebuie să le evite de asemenea, în cazul lor fiind contraindicat acidul alfa-linoleic.
