Dafinul este renumit pentru frunzele sale aromate folosite la gătit, însă acesta are şi proprietăţi terapeutice deosebite.
Dafinul este un arbore mediteranean cunoscut în întreaga lume pentru aroma deosebită pe care o adaugă produselor culinare. Acest arbore a fost însă venerat încă din perioada romană, când îi era dedicat zeului Apollo. Din ramurile acestuia se împleteau cunune ce erau purtate de împăraţii romani, câştigătorii de olimpiade, vitejii din războaie, filozofi şi poeţi. Copacii din care provin frunzele de dafin pot atinge 20 de metri înălţime. Florile acestora sunt galbene, iar fructul este o bacă neagră care conţine doar o sămânţă. Frunzele sunt culese de pe ramurile tinere în timpul verii, iar apoi sunt uscate pentru a fi folosite în infuzii. Ele furnizează şi un ulei esenţial, iar fructele se culeg când se coc, în octombrie şi noiembrie, şi produc un ulei numit unt de dafin.
Dincolo de aroma pe care o oferă bucatelor, frunzele de dafin au proprietăţi uimitoare pentru organism.
Proprietăţile terapeutice ale dafinului au fost descoperite de întemeietorii medicinii. Astfel, Hipocrate susţinea că frunzele şi seminţele plantei sunt un remediu pentru profilaxia epidemiilor de holeră şi de malarie, în tratarea dizenteriei şi a litiazei renale, dar şi pentru diminuarea durerilor în timpul naşterii.
Unii specialişti susţin că proprietăţile gastronomice ale dafinului au fost descoperite în anul 1652, odată cu apariţia în Franţa, a unei cărţi scrise de bucătarul personal al Mariei de Medici, care ridica în slăvi condimentul.
Uleiul de dafin
Dafinul poate fi consumat sub diverse forme precum ceaiuri, uleiuri sau tincturi. Pentru a obţine uleiul de dafin se râşnesc sau se sfărâmă 10 g frunze de dafin, care se amestecă cu un pahar de ulei vegetal nerafinat (de in, porumb sau floarea-soarelui), sau cu unt de casă. Amestecul se pune la macerat timp de o săptămână, într-un loc fără lumină, apoi se strecoară.
Pentru a obţine tinctura de dafin se pun la macerat 50g de frunze în 500 ml de alcool dublu rafinat, timp de 14 zile.
Util în tratamente interne
Tratamentul cu foi de dafin poate fi utilizat în boli precum artrite, paralizii, crampe musculare, reumatism, entorse, lovituri deoarece ajută la diminuarea durerilor.
În cazul bolilor articulaţiilor o frunză mare de dafin se spală, se usucă şi se rupe în câteva bucăţi, iar ulterior se râşneşte împreună cu trei cuişoare, câte o lingură de seminţe de in, de mărar, coriandru şi chimen. 1/2 linguriţă de amestec se pune în mâncare sau se bea cu apă, în timpul meselor, de două ori pe zi.
Articulaţiile capătă o mobilitate mai bună, se diminuează durerile, veţi urca scările mai uşor, mai ales dacă tratamentul cu dafin este asociat cu un regim alimentar bazat pe legume şi fructe proaspete, fără carne şi alcool.
Metodă este contraindicată bolnavilor cu tensiune mică, gastrită, ulcer gastric sau duodenal, cancer la rinichi şi coagulabilitatea sângelui scăzută.
Frunzele de dafin acţionează de asemenea şi ca un expectorant. Pentru a obţine acest efect se amestecă o linguriţă de frunze de dafin zdrobite cu frunze de salvie şi eucalipt şi se fierb timp de 10 minute în 500 ml de apă acoperită cu capac, pe un foc domol. Se bea călduţ, câte 2 linguri la fiecare 2 ore, de 5 ori pe zi.
În cazul în care aveţi o imunitate scăzută puteţi folosi dafinul pentru a remedia această problemă. În acest caz puneţi la fiert pentru cinci minute 10 g de frunze rupte în bucăţi mici în apă fierbinte (300 ml). Ceaiul se toarnă într-un termos şi se lasă la infuzat timp de 3 ore. Apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici câte o lingură, pe tot parcursul zilei. Se fac cure de 3 zile, cu o pauză de 2 săptămâni între cure. Infuzia se prepară zilnic şi se bea proaspătă. Cei care sunt predispuşi la constipaţie trebuie să includă în dietă produsele pentru îmbunătăţirea digestiei: sfeclă, prune, pâine de graham.
Contraindicaţii
În cantităţi reduse, frunzele de dafin nu reprezintă, în general, niciun pericol pentru sănătate, însă nu se recomandă consumul frunzelor de dafin întregi, întrucât acestea nu pot fi digerate cum se cuvine. Astfel, dacă e folosit în scopuri terapeutice, dafinul ar trebui consumat sub forma de ceai.
În timpul sarcinii şi alăptării este contraindicată folosirea dafinului în scopuri medicinale, întrucât nu se ştie ce impact au aceste frunze asupra copilului.
Frunzele de dafin pot afecta nivelul de zahăr din sânge, aşa ca diabeticii ar trebui să îşi monitorizeze glicemia dacă le folosesc în scop medicinal, deci în cantităţi mai mari decât de obicei.
Cu două săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală, se recomandă oprirea consumului de frunze de dafin, întrucât acestea încetinesc sistemul nervos central şi, în combinaţie cu anestezia, pot crea probleme.
