Ananasul are proprietăţi naturale ce ajută la susţinerea sistemului imunitar, la întărirea oaselor şi la combaterea indigestiei.
Ananasul este cunoscut astăzi în aproape toate ţările lumii, însă puţini sunt cei care ştiu că acest fruct este originar din Paraguai, iar iniţial acesta a fost considerat necomestibil. Ananasul, „pineapple” în engleză, şi-a primit numele de la cuvântul „piña” din spaniolă, care înseamnă „con de pin”. Ananasul nu este, însă, un singur fruct, ci un conglomerat de 100-200 de fructe mici lipite la un loc.
Indienii au răspândit cultivarea ananasului şi în zonele de nord ale Americii, unde a fost descoperit de aceiaşi exploratori care au pus stăpânire de cele două Americi în 1492. Fructul a devenit preferatul navigatorilor fiind o sursă consistenţă de hrană şi o bună protecţie împotriva unei boli care reprezenta teamă oricărui marinar: scorbutul.
În prezent, producţia cea mai mare de ananas vine din Asia de Sud – Est, Thailanda fiind principalul producător.
Considerat al doilea în topul preferinţelor occidentalilor pentru fructele exotice, imediat după banană, ananasul este un fruct cu totul unic. Plantă, rezistentă la secetă, poate atinge o înălţime de 152 -243 cm şi produce fructe cu o coajă dură şi solzoasă, care ajung la dimensiuni de aproximativ 30 de cm. Un ananas poate cântări până la 3.5 kg şi are un gust dulce şi acid în acelaşi timp, textura sa consistentă fiind dată de pectina sub formă de fibre.
Ananasul se poate consuma ca atare sau în diverse reţete: salate de fructe, mâncăruri rapide la tigaie şi sosuri, printre multe altele.
Pentru a fi consumat, ananasul se decupează în partea de sus şi de jos, apoi se aşează pe o suprafaţă plană şi se curăţă de coajă, de sus în jos, de jur împrejur. La final, se taie după dorinţă, în rondele, bucăţi, felii.
Când se alege ananasul, se ţine cont de greutatea fructului – cu cât e mai greu, cu atât e mai copt. Procesul de coacere se opreşte când ananasul este cules, iar mirosul fructului trebuie să fie unul aromat, nu fermentat sau rânced. Deşi unii oameni consideră că ananasul trebuie consumat imediat pentru a profita de proprietăţile sale nutritive, studii recente arată că, dacă este păstrat la frigider după ce a fost curăţat şi tăiat, ananasul poate fi consumat şi în decurs de nouă zile fără să-şi piardă prea mult din fitonutrientii fenolici.
Ananasul este un fruct bogat în vitamine, enzime şi antioxidanţi ce ajută la susţinerea sistemului imunitar, la întărirea oaselor şi la combaterea indigestiei. De asemenea acesta este bogat în fibre şi în bromelaină, o enzimă despre care se crede că reglează sistemul imunitar.
Totodată, ananasul conţine niveluri mari de magneziu, un antioxidant important, tiamină, vitaminele B1 şi B6 implicate în producţia de energie, potrivit livescience.com.
Beneficii importante pentru sănătate
Ananasul conţine o cantitate ridicată de vitamina C, un antioxidant solubil în apă care previne distrugerea celulară, potrivit Linus Pauling Institute din Oregon. Vitamina C ajută organismul în combaterea bolilor cardiovasculare şi a durerilor articulare.
De asemenea acesta ajută la păstrarea posturii şi sănătatea osoasă. Fructul conţine 75% din cantitatea recomandată de mangan, mineral esenţial pentru dezvoltarea unor oase puternice şi a unor ţesuturi sănătoase, potrivit Linus Pauling Institute.
Ananasul promovează şi sănătatea ochilor şi a digestiei, contribuind la reducerea riscului de degenerare maculară. La fel ca şi alte fructe şi legume, ananasul conţine fibre esenţiale pentru o digestie sănătoasă, promovând sănătatea intestinelor, conform specialiştilor de la Mayo Clinic.
Rol antiinflamator
Datorită nivelului de bromelaină ananasul poate ajuta la reducerea nivelului de inflamaţie din organism şi la încetinirea creşterii tumorilor. Studiile au arătat că bromelaina ajută la tratamentul osteoartritelor, însă ar mai fi nevoie de studii suplimentare pentru a se trage o concluzie clară. Cercetătorii au mai descoperit că bromelaina şi alte enzime prezente în ananas pot creşte ratele de supravieţuire la animalele cu diverse tumori. Nu există dovezi, cel puţin până acum, că se întâmplă la fel şi în cazul oamenilor.
În plus, această enzimă ajută la reducerea coagularea excesivă a sângelui, făcând din ananas o gustare frecventă pentru persoanele aflate la risc. În combinaţie cu vitamina C, enzima reduce mucusul din nas şi gât, potrivit Centrului Medical al Universităţii Maryland.
Riscuri din cauza consumului în exces
Proprietăţile ananasului şi beneficiile lui pentru sănătate nu sunt puţine. Cu toate acestea, există şi riscuri în cazul unui consum excesiv. Astfel, prea mult ananas poate duce la creşterea sensibilităţii cavităţii bucale. Această situaţie ar trebui să se rezolve de la sine în câteva ore, însă, dacă apar iritaţii la nivelul acestei mucoase, dificultăţi de respiraţie, semne care ar putea indica o alergie, astfel că trebuie consultat un medic specialist.
Nivelurile înalte de vitamina C pot determina la unele persoane care consumă mult ananas apariţia durerilor abdominale şi a arsurilor stomacale, a diareei, precum şi a stării de vomă.
În plus, nivelurile excesive de bromelaină poate duce la apariţia unor iritaţii ale pielii, a vărsăturilor, diareei şi a menstrelor puternice, potrivit Centrului Medical al Universităţii Maryland.
Bromelaina, poate, totodată, să interfereze cu anumite medicamente. Cei care iau antibiotice, anticoagulante, anticonvulsive, benzodiazepine, pastile împotriva insomniei, ar trebui să nu consume prea mult ananas.
Consumarea ananasului necopt sau a sucului de ananas necopt este toxic, determinând apariţia diareei şi a vărsăturilor.
De asemenea ananasul ar trebui să fie evitat de persoanele care suferă de aciditate, ulcer şi alergie. Femeile însărcinate şi care alăptează ar trebui să consume acest fruct cu moderaţie. Ananasul ar trebui consumat în stare naturală şi copt.
