Mii de botoşăneni care au participat la luptele din Primul Război Mondial şi-au pierdut viaţa pe front.
– Sorin RUSU
Botoşaniul a avut o contribuţie majoră la războiul de Reîntregire a ţării din 1916 – 1918, exprimată prin prezenţa militară masivă, care şi-a făcut datoria pe toate fronturile ţării. De asemenea la Botoşani, în acea perioadă s-au afirmat şi şcolile de profil, respectiv Şcoala pregătitoare de ofiţeri de rezervă de infanterie de pe lângă Regimentul 37 Infanterie Botoşani, Şcoala militară din Dorohoi, Şcoala de piloţi şi observatori aerieni, Pulberăria şi Fabrica de proiectile. Contribuţia Botoşaniului şi a Dorohoiului, însemnă peste 7.000 de morţi, 2.300 dispăruţi, 1.200 invalizi, 10.000 de copii orfani, 6.500 văduve. Unul dintre cei care au servit în regimentul 8 Vânători, a fost şi avocatul Ioan Missir, care avea să ajungă primar al Botoşaniului, aşternând pe hârtie evenimentele la care aluat parte în romanul „Fata moartă”.
Şcoli transformate în spitale
Şcolile se găseau în vacanţă când clopotele bisericilor şi goarnele au început să sune în noaptea de 14/27 august 1916 orele 21, data mobilizării. În acea seară, ministrul plenipotenţiar al României la Viena, Edgar Mavrocordat, înmâna declaraţia de război a României, Ministerului de externe Austro – Ungar. Adresându-se directorilor de şcoli, ministrul Instrucţiunii Publice de atunci, Ion Gh. Duca le cerea să antreneze grosul elevilor aflat în localitate „în marginile puterii lor, la sforţarea care va asigura naţiunii izbânda aşteptată”.
În timpul refugiului, Botoşaniul era poate singura localitate din ţară unde mai funcţionau şcolile secundare; corpul profesoral, alcătuit din localnici şi refugiaţi, dovedindu-se a fi prin energia şi devotamentul său, la înălţimea momentului.
Supunându-se restricţiilor, Şcoala secundară de fete din Botoşani şi-a pus localul la dispoziţia Spitalului regional nr. 284. Elevele s-au înscris în „Asociaţia Româncelor Cercetaşe”, condusă de Elena Iacobeanu, directoarea şcolii profesionale de fete din localitate. Unele dintre ele, repartizate la spitale, au ajutat la infirmerie şi gospodărie; altele au lucrat în atelierele „Asociaţiei Cercetaşelor” de la Şcoala profesională de fete, confecţionând haine pentru copiii mobilizaţilor.
Fără a rămâne mai prejos, profesoarele au activat în „Crucea Roşie” şi în „Comitetul regional” şi s-au remarcat în activitatea de instalare a spitalelor, apoi în îngrijirea răniţilor.
Colectând 1.200 de lei pentru prizonieri, organizând comemorări (precum cea a Ecaterinei Teodoroiu, din 10 octombrie 1917, sau cea a eroilor căzuţi din 9 iunie 1918) serbări patriotice, elevele Şcolii secundare de fete din Botoşani completează un şir bogat de acţiuni, rod al unei elevate conduite patriotice, umanitare.
Pe aceeaşi linie, merită menţionată situaţia şcolară în timpul războiului a Şcolii profesionale de fete gradul I, „Sf. Spiridon” din Botoşani, unde elevele au spălat rufăria pentru „Crucea Roşie”, haine pentru copiii mobilizaţilor şi pentru orfanii de război secţia Iaşi şi Botoşani.
De asemenea, liceu „A.T. Laurian” şi-a cedat clădirea pentru spital. Unul dintre foştii săi elevi, C-tin S. Antonescu avea să-şi amintească cum rând pe rând, toate clădirile mari din Botoşani, şcolile în special, au fost transformate şi puse în stare de a primi sute din cei care erau aşteptaţi.
Un alt absolvent al aceluiaşi liceu, avocatul Eugen G. Neculau, intrând în „Crucea Roşie” a servit în administraţia Spitalului 280 „Liceul Laurian”. Ulterior, clădirea liceului şi-a schimbat destinaţia, fiind cedată comandamentului trupelor ruseşti, pentru a-şi instala aici intendenţa Armatei a IX-a.
Localurile Şcolii comerciale de băieţi şi ale Institutul Neumann, au fost rechiziţionate pentru un spital de boli interne şi pentru personalul evacuat din Bucureşti. Şcoala israelită nr. 1 şi 2, Şcoala „Marchian”, Şcoala nr. 1 de fete din Botoşani, Şcoala israelită din Dorohoi, Şcoala de meserii din Săveni ca şi în altele în care s-au amenajat spitale, cantine ale „Crucii Roşii”, contribuţia elevilor şi profesorilor botoşăneni, a învăţătorilor şi institutorilor a constituit un aport de energie important, deosebit de necesar, cu putere de exemplu. Ea s-a răsfrânt şi asupra celorlalte lăcaşuri, servind în acelaşi scop, spitale militare fiinţând în cinematografe, teatre, biserici, sinagogi, în spitalele de drept.
Dascăli în primele linii ale frontului
Acestei contribuţii notabile, cu puternice valenţe patriotice, umanitare, atât de binefăcătoare i se adaugă prezenţa activă, de masă, a învăţătorilor şi profesorilor de pe aceste meleaguri în primele linii ale frontului, atestată în dese rânduri cu acte de bravură, de sacrificiu, rămasă în conştiinţa generaţiilor de atunci şi de mai târziu. În acest sens, un animator al vieţii culturale şi şcolare a Botoşanilor de odinioară, Constantin Iordăchescu, dedicându-i un memorabil portret institutorului – sublocotenent Eugen Dimitriu, căzut în luptele de la Sălătruc- Poiana Spinului, judeţul Argeş, în toamna anului 1916, motiva contribuţia corpului didactic în războiul reîntregirii patriei, subliniind faptul că în momente hotărâtoare pentru neam şi ţară aceştia au răspuns apelului, fiind gata de orice sacrificiu.
Prezentă, ca în alte mari momente ale istoriei noastre, şcoala botoşăneană a continuat în anii participării poporului român la războiul de Reîntregire a ţării, frumoasele tradiţii, spiritul militant, adânc patriotic ilustrându-se plenar, rodind prin atâtea generaţii care s-au instruit şi educat pe băncile ei.
Memorial dedicat eroilor
În Cimitirul Pacea, cel mai mare din oraşul Botoşani, deschis în anul 1906, cu peste 15.000 de locuri de veci, poate fi găsit un complex comemorativ-memorial dedicat eroilor din Primul Război Mondial.
Construit de către Societatea „Cultul Eroilor” din Bucureşti, cu concursul Prefecturii, al Primăriei şi al Garnizoanei Botoşani în anul 1934, monumentul plasat în zona centrală a cimitirului este străjuit de două grupuri a câte 63 de morminte, la stânga şi la dreapta. Majoritatea crucilor ce desemnează mormintele eroilor poartă numele acestora. În zona centrală a monumentului sunt evidenţiate trei cruci. Pe cea principală există inscripţia IS HS NI KA („Isus Hristos Învingătorul”) „Cinstire şi veşnică pomenire eroilor”, iar la bază o inscripţie care aminteşte de faptul că în acel loc odihnesc ostaşii necunoscuţi căzuţi în războiul dintre anii 1916-1919. Întregul grup monumentar este plasat în spatele a doi stâlpi pe care sunt plasate plăci ce amintesc de cei care şi-au adus contribuţia la realizarea monumentului, precum şi admiraţia şi recunoştinţa pentru activitatea elevilor şi dascălilor.
