Marele foc care a distrus centrul Botoşaniului

Centrul Istoric a cunoscut acum mai mult de un secol un moment de mare cumpănă, fiind făcut scrum de un incendiu care a mistuit peste 450 de case.

Centrul Istoric al municipiului Botoşani este unul dintre cele mai frumoase şi interesante din ţară, însă chiar şi după ce a fost reabilitat în bună parte este departe de agitaţia pe care a cunoscut-o în epoca sa de glorie. Centrul a fost făcut scrum acum 130 de ani şi a fost refăcut prin mobilizarea întregii ţări, după care a cunoscut o nouă perioadă de efervescenţă, pe care autorităţile încă se chinuie să o reînvie.

Incendiu cumplit izbucnit într-o zi toridă

3 iunie 1887 era o zi liniştită a unei veri toride. Nimic nu prevestea ce avea să se întâmple în acea zi, ce avea să intre în istoria României şi care avea să schimbe nu doar faţa oraşului, ci şi economia şi viaţa oamenilor. Puţin dupa ora 13.00, un grajd, în vecinătatea căruia erau şi nişte barăci din lemn, a fost cuprins de flăcări. Vântul puternic arunca limbi de foc peste imobilele din preajmă şi cu fiecare clipă ce treacea casele se făceau scrum sub puterea flăcărilor.

Case distruse de la Eternitatea până la Uspenia

În scurt timp, incendiul care a pornit de la grajdul aflat dincolo de cimitirul Eternitatea, a ajuns tocmai până în preajma Bisericii Uspenia, adică în cealaltă parte a oraşului. Ziarul local din acea vreme “Vocea Botoşaniului”, scria că “arareori s-a vedzut un incendiu mai înfiorător, un dezastru mai îngrozitor. Pornit de la extremitatea partei nordice a oraşului, din un grajdu, a lipit de nisce case-baratce, un timp prea scurt a cuprins toată partea nord-estică, întinzându-se cu o furoe înspăimântătoare.

În timp de 6 ore sute de case au fost consumate de flăcări, reduse-n cenuşă. Vântul ce sufla de la nord spre sud-est cu multă vehemenţă, ridica în adevărate cicloane flăcările, transporta acoperimintele aprinse la mari distanţe şi distribuia focul asupra oraşului cu un capriciu iumitoriu. În timp de 2 ore strade întregi au fost reduse-n ruine”.

Zadarnice erau încercarile disperate ale oamenilor de a se lupta cu focul şi zadarnice au fost încercările de a mai salva câte ceva din agoniseala de o viaţă a lor. Aproape 1.500 de familii au rămas atunci fără acoperiş deasupra capului, peste 450 de case fiind făcute scrum.

Abia după trei zile de infern a fost stins şi ultimul jăratec, de o ploaie ce a durat mai bine de trei ore. Atunci s-au făcut scrum şi casele din preajma Bisericii Ospenia, zona unde astăzi se află Centrul Istoric al municipiului Botoşani. Zece ani mai târziu casele au fost reconstruite. De această dată din cărămidă pentru a fi mai rezistente.

Tragedia l-a impresionat şi pe rege

Tragedia care a marcat Botoşaniul a fost relatată în toată ţara, iar în lucrarea “Cuvântări şi scrisori” ale regelui Carol I al României, paginile 10-11, este redată telegrama lui către primarul oraşului Botoşani, din 4 iunie 1887, în care, în legătură cu incendiul din Botoşani, se arată: “Flăcările mistuitoare ce mistuiră o parte din oraşul Botoşani au pricinuit grozave nenorociri ce s-au răsfrânt asupra inimii Reginei şi a mea. Orice suferinţă a unei părţi a României este suferinţa noastră, şi de aceea mă grăbesc a trimite deocamdată suma de 10.000 lei spre a căuta să daţi întâile ajutoare celor mai izbiţi de lipsă. Mângâiaţi şi îmbărbătaţi pe cei arşi de foc, asigurându-i că subscripţii publice, în fruntea cărora se va pune Regina şi eu, vor fi organizate grabnic în toată ţara şi că Românii, care au ştiut să fie miloşi când în alte date s-au întâmplat asemenea catastrofe, vor şti să-şi facă datoria faţă de compatrioţii lor.
A da pentru Botoşani şi a ridica pe cei loviţi de o soartă cumplită este a ne cinsti pe noi înşine, este a ne ridica sentimentele la înălţimea grelei încercări căzute pe unul din cele mai de căpetenie oraşe ale scumpei noastre Românii”.

Reconstrucţia Pieţei Carol nu s-ar fi putut face fără spirijinul semeneilor binevoitori. Potrivit istoricului Gheorghe Median, centrul a fost refăcut de nişte oameni care au avut speranţă că lucrurile se pot îndrepta, iar speranţele lor au fost răsplătite ulterior, iar o parte a banilor necesari reconstrucţiei, inclusiv unele proiecte de arhitectură, au fost oferiţi de comunităţile evreieşti din afara României, în semn de solidaritate cu evreii, majoritarii care au avut de păgubit prin arderea oraşului.

Doar un sfert dintre clădiri au fost reabilitate

Clădirile refăcute acum mai bine de un secol au cunoscut apoi o nouă perioadă de glorie, dar şi una de decădere, deoarece imobilele din Centrul Istoric nu au mai constituit interes pentru reabilitare în perioada comunistă şi nici imediat după 1990. Abia după mai mulţi ani de la Revoluţie, o parte dintre clădiri, rămase în grija municipalităţii, au intrat în atenţia autorităţilor. Astfel, în anul 2011, a fost finalizat proiectul prin care au fost renovate 17 clădiri monument istoric prin proiectul „Reabilitarea Centrului Istoric şi a Zonei pietonale din municipiul Botoşani”, în valoare de 7,6 milioane de euro. Doar că Centrul Istoric numără peste 60 de astfel de imobile, multe dintre ele fiind vânate după Revoluţie de rudele foştilor proprietari, devenind, astfel, proprietăţi private.

 Oamenii de cultură vor să îi redea viaţa de odinioară

Centrul Istoric al municipiului Botoşani se distinge de alte astfel de zone datorită arhitecturii clădirilor. „Centrului Vechi al Botoşaniului va trebui să îi redăm viaţa pe care a avut-o odinioară. Acest perimetru este unul cu totul excepţional. Face parte dintre cele 20 de centre de oraşe din România protejate prin Legea nr 5/2000 şi este singurul oraş din Moldova care are un asemenea areal, care trebuie protejat”, a adăugat istoricul Gheorghe Median.

Centrul Vechi reabilitat a fost inaugurat pe 1 decembrie 2011, cu manifestările dedicate Zilei Naţionale a României, însă momentul fastuos nu este urmat de altele pe măsură. În zonă se organizează anual September Fest, iar concertele au loc chiar în faţa statuii din Centrul Vechi, dar manifestarea este departe de zilele de glorie de acum câteva decenii, când străzile din centru erau cel mai căutat loc de promenadă.