Printre nenumăratele plante cu proprietăţi curative deosebite din flora spontană a României se află şi cimbrişorul.
Cimbrişorul, “thymus serpyllum”, este o plantă medicinală, alimentară şi meliferă foarte apreciată. Iubeşte căldura şi zonele aride şi atrage prin parfumul intens, foarte plăcut. Planta, cunoscută în popor sub denumirile de “iarbă mirositoare”, “tămâiţă”, “iarba cucului” şi chiar “iarba Maicii Domnului”, este înrudită cu cimbrul de câmp şi are proprietăţi curative deosebite. Micile frunze ale arbustului sunt extrem de apreciate şi în bucătăriile internaţionale. Vechii greci utilizau frunzele şi tulpinile de cimbrişor pentru aromatizarea vinului.
Florile mărunte de cimbrişor sunt apreciate de fluturi şi albine pentru cantităţile generoase de nectar pe care le oferă. Planta se bucura de popularitate încă din antichitate: era utilizată în evul mediu de domniţe pentru a-şi împodobi eşarfele; de slavi ca plantă de cult, cu puternice semnificaţii teologice; în medicina emprică fumul de cimbrişor trata insomnia, tusea şi tuberculoza.
În zilele noastre terapeuţii confirmă numeroase dintre acţiunile pe care le are această plantă asupra organismului uman.
În rândurile ce urmează vom descoperi care sunt proprietăţile curative şi beneficiile cimbişorului, modul de întrebuinţare şi care sunt contraindicaţiile plantei.
Caracteristici generale
Cimbrişorul este o specie perenă din genul Thymus, este rudă sălbatică a cimbrului de câmp (“thymus vulgaris”). Planta creşte în tufe dense. Se caracterizează prin tulpini de 4-5 cm ascendente, ierboase în partea superioară, lemnificată la bază.
Frunzele sunt mărunte, aromatice, eliptic-ovate, plane, nezimţate, peţiolate. Au culoare verde închis pe o faţă şi verde deschis pe partea inferioară.
Florile sunt mici, purpurii, roz şi ciclam şi au caliciul cilindric-campanulat cu cinci dinţi, trei superiori, scurţi, doi inferiori.
În scop alimentar, botaniştii susţin că plantă este utilizată de aproximtiv 12 mii de ani, în scop terapeutic din vremea civilizaţiei mersopotamiene, iar ca plantă meliferă… dintotdeauna.
Proprietăţi curative şi beneficii
De la planta de cimbrişor sunt folosite părţile aeriene, ce pot fi recoltate din luna mai până în septembrie. Părţile aeriene ale acestei plante conţin substanţe amare, serpilina, ulei eteric, cimen, pimen, felandren, terpine, cariohilen, cardinen, mircen, terpinolen, saponine, compuşi oxigenaţi, alcooli, ulei gras, glicozizi flavonici, acid cafeic şi acid rozmarinic, tanin.
Preparatele din cimbrişor au proprietăţi diuretice, antiseptice intestinale, stomahic-aromatice, antitusive, antiastmatice şi expectorante. Acţionează ca antiseptic al căilor respiratorii.
Cunoscut ca fiind “antibioticul săracului”, cimbrişorul are numeroase beneficii asupra organsimului.
– Expectorant şi antitusiv natural: ceaiul, pulberea şi siropul de cimbrişor sunt foarte eficiente împotriva tusei uscate. Favorizează expectoraţia şi acţionează ca antiseptic asupra cailor respiratorii, prevenind suprainfectarea. Ajută la detensionarea arborelui bronşic şi uşurează respiraţia. Este eficient în calmarea crizelor de astm, bronşite, gripă, tuse convulsivă şi tuberculoză.
– Ajută la funcţionarea corectă a ficatului: îndepărtează toxinele acumulate la nivelul acestuia şi favorizează secreţia bilei.
– Calmează crampele intestinale: substanţele din compoziţia cimbrişorului ajută la relaxarea musculaturii netede şi favorizează îndepărtarea crampelor. Ceaiul de cimbrişor este eficient pentru calmarea durerilor menstruale şi a crampelor provocate de indigestie sau infecţie intestinale.
– Ameliorează durerile de cap şi ajută la detensionare nervoasă: elementele din compoziţia cimbrişorului hrănesc celulele nervoase, ajută la tonifierea acestora. Acţionează ca un sedativ natural şi induce starea de relaxare. De asemenea, este un supliment alimentar eficient care ajută la îmbunătăţirea memoriei.
– Benefic în situaţii de stres: acţionează ca un tonic asupra întregului organism, îl energizează şi îndepărtează stările de anxietate, tensiune nervoasă şi musculară, ajuta la calmarea şi regenizare totală. Curele cu preparate din cimbrişor sunt recomandate în perioadele se stres şi surmenaj.
– Ceaiul de cimbrişor este un bun stimulent al secreţiei lactate: poate fi consumat de mămicile care alăptează. Oferă o aromă deosebită laptelui matern.
– Cimbrişorul conţine cantităţi ridicate de uleiuri eterice, care ajută la eliminarea paraziţilor intestinali. Preparatele de cimbrişor sunt eficiente în combaterea ascaridiozei şi oxiurazei.
– Preparatele din cimbrişor utilizate sub orice formă ajuta la distrugerea stafilocolului şi a streptocolului.
Mod de utilizare şi remedii
Cimbrişorul poate fi utilizat intern pentru tratarea şi calmarea afecţiunilor biliare, antispastice, nervoase, respiratorii.
- Ceaiul din cimbrişor, poate fi utilizat de toate persoanele pentru calmarea şi tratarea afecţiunilor menţionate mai sus. Ceaiul se obţine prin amesteacarea frunzelor usscate de cimbrişor cu 250 ml apă clocotită. Soluţia se lasă la infuzat pentru 10-15 minute. Se strecoară şi se consumă simplu sau îndulcit cu miere de albine când ajunge la temperatura corpului.
- Siropul concentrat de cimbrişor este eficient în calmarea crizelor asmatice, a afecţiunilor respiratorii şi a alcoolismului. Siropul poate fi obţinut perin amestecarea părţilor aeriene de cimbrişor (cca. 200g) cu miere de albine 400 ml, 500 ml apă şi sucul proaspăt stors de la două lămâi. Ingredientele trebuie bine amestecate şi lăsate la macerat pentru 14 zile. După aceeasta perioada siropul se strecoară şi se depozitează în sticluţe bine sigilate. Poate fi păstrat la temperatura camerei. Se consumă la nevoie.
- Uleiul de cimbrişor este eficient în stimularea sistemului imunitar şi tratarea afecţiunilor infecţioase. Are proprietăţi analzegice şi acţionează pentru ameliorarea afecţiunilor respiratorii. Uleiul poate fi utilizat pentru masaj.
Contraindicaţii şi reacţii adverse
Preparatele de cimbrişor nu trebuie utilizate de persoanele care suferă de astrite, enterite, esofagite, insuficientă pancreatică. Terapeuţii atragă atenţia şi asupra supradozajului! Excesul de cimbrişor poate provoca afecţiuni gastro-intestinale şi uneori excitare nervoasă, urmată de depresie.
