Calota glaciară arctică s-ar putea subţia într-un ritm mai rapid decât se estimase.
Stratul de gheaţă din Arctica s-ar putea subţia într-un ritm mai rapid decât se estimase deoarece zăpada sărată de la suprafaţă influenţează negativ acurateţea măsurătorilor satelitare, conform unui nou studiu realizat la Universitatea Calgary.
Raportul Grupului pentru Cercetarea Climei din Criosferă din cadrul universităţii canadiene publicat în jurnalul academic „Geophysical Research Letters” indică faptul că evaluarea aproximativă satelitară cu privire la grosimea stratului de gheaţă sezonier a fost supraestimată cu până la 25%. „Acest lucru înseamnă că Oceanul Arctic ar putea rămâne fără gheaţă mult mai devreme decât arătau unele predicţii ştiinţifice care indicau că stratul de gheaţă va dispărea pentru prima oară în totalitate în timpul lunilor de vară dintre anii 2040 şi 2050”, subliniază autorul principal al cercetării, Vishnu Nandan.
Dispariţia gheţii din Oceanul Arctic în lunile de vară va avea impact asupra tiparelor meteorologice globale prin creşterea magnitudinii şi frecvenţei furtunilor importante şi prin modificarea ecosistemului arctic îngreunând procesul de hrănire al unor animale, precum urşii polari.
Există o gamă largă de proiecţii cu privire la momentul în care stratul de gheaţă va începe să dispară în timpul verii ca urmare a creşterii temperaturilor pe glob, iar studiul realizat la Universitatea Calgary pune la îndoială măsurătorile satelitare înregistrate până în prezent. „Problema este că măsurătorile satelitare cu microunde nu pătrund foarte bine stratul de zăpadă sărată, prin urmare satelitul nu măsoară corespunzător bordul liber al stratului de gheaţă, iar datele satelitare supraestimează grosimea gheţii”, a precizat Nandan.
Bordul liber al gheţii se referă la gheaţa observată deasupra nivelului mării. „Rezultatele noastre sugerează că salinitatea zăpezii ar trebui luată în considerare în cadrul tuturor estimărilor satelitare viitoare în cazul bordului liber al gheţii sezoniere din zona arctică”, a concluzionat cercetătorul.
2017, al doilea cel mai călduros din istorie
Anul acesta a fost al doilea cel mai călduros din istoria Terrei de când a început înregistrarea temperaturilor, a anunţat Administraţia Naţională pentru Oceane şi Atmosferică a SUA (NOAA).
Temperatura medie de la suprafaţa pământului şi a oceanelor în 2017 a fost cu 0,87°C peste media din secolul XX şi sub recordul de 0,99°C înregistrat în 2016, a precizat Administraţia.
De asemenea, luna septembrie a fost a patra cea mai călduroasă lună înregistrată până acum, se mai arată în raportul NOAA.
Suprafaţa calotei glaciare arctice continuă să fie sub medie. „Nouă dintre cele zece cele mai ridicate temperaturi globale în perioada ianuarie-septembrie au fost înregistrate începând din 2005”, precizează NOAA.
Înregistrările NOAA privind temperaturile de la suprafaţa pământului şi a oceanelor datează din 1880.
Creşterea temperaturii oceanelor afectează speciile marine
Schimbările climatice şi încălzirea oceanelor ar cauza modificări la nivelul ecosistemelor recifale la nivel mondial reducând diversitatea populaţiei de intervertebrate precum crabii, homarii sau aricii de mare, indică un studiu recent realizat în Australia, citat de Xinhua.
Pe măsură ce temperatura oceanelor creşte, peştii, care îşi îmbunătăţesc capacităţile de prădător în ape mai calzi, îşi vor extinde aria de hrănire îndepărtându-se de Ecuator către latitudini mai reci unde populaţia de intervertebrate este mai numeroasă, se arată în comunicatul emis joi de Institutul pentru Studii Marine şi Antarctice (IMAS) din Australia.
„Odată cu extinderea ariei faţă de Ecuator pe fondul încălzirii apelor, peştii avantajaţi ca prădători vor afecta abundenţa şi diversitatea intervertebratelor mari, mobile”, susţine în document conducătorul studiului, profesor Graham Edgar.
Ca urmare, „este posibil să se producă schimbări de amploare în ecosistem, ce vor afecta activităţile umane, precum pescuitul”, se precizează în comunicat.
„Tropicalizarea” vieţii marine este un fenomen care se petrece deja în sud-estul Australiei şi în Tasmania. „În Noua Zeelandă nu au fost detectate deocamdată efecte similare”, a precizat specialistul.
Emisiile de dioxid de carbon ating nivelul maxim primăvara
Un satelit al NASA relevă vârfuri sezoniere de emisii de dioxid de carbon (CO2) în întreaga lume şi niveluri crescute ale poluanţilor care contribuie la încălzirea globală, informează France Presse.
Rezultatele a cinci studii publicate de revista „Science” se bazează pe date colectate de satelitul „Orbiting Carbon Observatory-2” (OCO-2), lansat de agenţia spaţială americană în 2014. Obiectivul acestui program este de a examina circulaţia şi evoluţia în atmosferă a CO2 produs prin arderea combustibililor fosili. „Aceste date arată o schimbare surprinzătoare a ciclului de carbon în emisfera nordică în funcţie de anotimpuri, în special cu o creştere semnificativă a CO2 în atmosferă primăvara, provenind de la vegetaţia terestră”, notează una dintre aceste cercetări. „Dar în timpul iernii, producerea de CO2 de către plante este minimă, în timp ce descompunerea plantelor alimentează cantitatea de CO2 când temperaturile cresc. Acest lucru, în combinaţie cu emisiile continue generate de arderea cărbunelui şi hidrocarburilor asupra Chinei, Europei şi Statelor Unite, explică cum nivelurile sezoniere de CO2 ating cea mai înaltă rată în aprilie în emisfera nordică”, precizează aceşti oameni de ştiinţă.
Odată cu avansarea primăverii şi apropierea verii, plantele încep să absoarbă mai mult CO2 din nou, jucând rolul lor de puţuri de carbon.
Conform unei alte cercetări, curentul ecuatorial cald din Pacific El Nino, care reapare episodic, a antrenat mai recent emisii de CO2 mai mari la tropice decât în anii precedenţi. Potrivit cercetătorilor, această schimbare se datorează, în principal, scăderii precipitaţiilor din America de Sud şi creşterii temperaturilor în Africa, fenomen care se va agrava până la sfârşitul secolului, cu încălzirea globală.
În Asia tropicală, creşterea sezonieră a emisiilor de CO2 se datorează în principal combustiei de biomasă.
